Conceptul de sistem national de informare, desemnat pe plan mondial prin acronimul NATIS sau NIS (National Information System), a fost definit cu decenii in urma in cadrul UNESCO si desemna "intreaga structura cuprinzând toate serviciile implicate in asigurarea informarii in toate sectoarele comunitatii si pentru toate categoriile de utilizatori. Un program complet de informare si documentare trebuie sa aiba ca suport o infrastructura nationala adecvata. Componentele esentiale ale infrastructurii sunt sistemul national al bibliotecilor, sistemul national al arhivelor si sistemul serviciilor de documentare generale si/sau specializate."(1)
     Realizarea unui sistem national de informare si documentare modern si performant este un proces complex si costisitor, de lunga durata si cu relatii multiple in toate sectoarele activitatii socio-culturale, stiintifice si economice. Un astfel de sistem are in vedere :

• ansamblul unitatilor de informare (biblioteci, arhive, servicii de documentare, centre de informare, etc.) - independente sau legate in retele specializate, ceea ce presupune un grad adecvat de automatizare a functiilor lor info-documentare
• sistemele de telecomunicatii
• diferitele categorii de producatori si consumatori de informatii
• diversele game de produse de informare
• personalul specializat (cooperare intre informaticieni, pe de o parte si profesionistii informarii si documentarii, pe de alta, bazata pe o intelegere unitara a proceselor informationale)
• resursele financiare necesare
• organismele de coordonare a intregului proces

     Fiecare componenta a acestui sistem are un rol esential in buna functionare a intregului ansamblu si trebuie dezvoltata coerent si simultan cu toate celelalte.
     In general, obiectivele principale (2), metodologia si etapele de realizare ale unui sistem national de informare si documentare, sunt :

• formularea si implementarea unei politici nationale in domeniul informarii si documentarii
• formarea unei retele nationale automatizate de informare in vederea promovarii transferului de informatii la nivel national si international
• asigurarea compatibilitatii tehnice si metodologice intre unitatile de informare componente ale SNID
• promovarea la scara nationala a controlului bibliografic international si a accesului universal la publicatii
• valorificarea surselor de informare prin prelucrare unica si unitara a documentelor
• constituirea unor baze de date de interes national care sa valorifice pe deplin, in special pe plan extern unde sunt mai putin cunoscute, fondurile documentare extrem de pretioase existente in structurile de informare din România
• crearea bibliotecii nationale virtuale - finalitatea eforturilor de realizare a SNID, statutul de facto al unui astfel de sistem

     Analizarea punctuala a acestor obiective si traducerea lor in practica, utilizand solutiile oferite de noile tehnologii informationale, duce la conturarea unui sistem unitar de informare si documentare care sa ofere acces imbunatatit, rapid si performant la informatie. Ne vom ocupa, in continuare, de aspectele mentionate mai sus, pentru a vedea relatia existenta intre fiecare dintre ele, pe de-o parte, si ansamblul sistemului, pe de alta.
     Aplicarea unei politici nationale coerente in sfera informationala este punctul de plecare in atingerea tuturor celorlalte obiective, in realizarea unei structuri sistemice care sa faca posibila circulatia informatiei la orice nivel, atât pe plan national cât si international. Absenta unor directii comune de actiune, lipsa de comunicare si aplicarea unor solutii disparate sau divergente la probleme comune, coordonarea deficitara sau chiar lipsa de coordonare pe parcursul intregului demers, nu poate duce decat la blocarea sistemului, la nefunctionalitate si la contraperformanta.
     Realizarea retelei nationale de informare si documentare presupune parcurgerea mai multor etape în informatizarea institutiilor documentare componente ale sistemului, indiferent de tipul si specificul lor. Prima etapa se refera la automatizarea functiilor interne ale bibliotecilor, centrelor si oficiilor de informare, etc., de la functia de achizitii, prelucrare externa si interna, circulatie si pana la accesul publicului la informatii, urmand ca in faza urmatoare sa se realizeze conectarea lor in cadrul retelelor specifice. Se crează astfel retelele de biblioteci, de centre de informare, etc. care, într-o faza ulterioara, se vor interconecta in cadrul sistemului national de informare si documentare. Ultima etapa presupune integrarea in sistemele internationale, prin intermediul retelelor automatizate de comunicatii de date.
     Exercitarea controlului bibliografic, prelucrarea unica si standardizata a documentelor si cumularea tuturor descrierilor bibliografice intr-un singur loc de unde sa poata fi consultate/importate/exportate, din orice punct de acces, se finalizeaza in realizarea Catalogului National Partajat - catalogul care inglobeaza colectiile mai multor unitati de informare si documentare din tara, indiferent de specific si care poate fi accesat prin intermediul infrastructurii Internet, atat pentru informare directa a celor interesati, cat si pentru importul sau exportul de inregistrari bibliografice. In afara de faptul ca se deschid pentru public colectiile tuturor institutiilor si structurilor de informare participante, crearea catalogului national partajat va oferi posibilitatea prelucrarii bibliografice unice, prin asigurarea catalogarii o singura data a documentelor. Uniformitatea descrierilor este asigurata, controlul bibliografic national se exercita automat (3), astfel incat accesul la informatii este liber. In principiu, comunicarea se face nelimitat iar cooperarea la nivel de cautare si preluare a inregistrarilor bibliografice este eficienta.
     Nevoia constituirii bazelor de date de interes national, care sa scoata la lumina colectii de o inestimabila valoare, este evidenta. Una dintre problemele majore ale bibliotecilor romanesti, alaturi de subfinantare si inzestrare tehnologica precara, etc., este faptul ca fondurile lor documentare, deseori extrem de valoroase, sunt insuficient cunoscute si valorificate, in special pe plan extern. Identificarea si semnalarea acestor fonduri in cadrul unor baze de date, bibliografice si chiar documentare cu text integral, puse la dispozitie in sistemul national de informare, ar readuce in circulatie lucrari importante, transformate in prezent, din pacate, in simple obiecte de depozit.
     Biblioteca Nationala Virtuala, sau Digitala - termen recomandat de Digital Library Federation (4) - asigura accesul nu doar la informatia bibliografica, accesata in catalogul national virtual, ci si la informatia originala integrala - primara, neprelucrata bibliografic si documentar - a documentului digitizat, prin legaturile care opereaza intre descriere si continut. Colectiile bibliotecii nationale virtuale, contin varianta digitizata a documentelor primare existente in biblioteci (monografii, periodice, colectii speciale, carte veche, obiecte de patrimoniu, etc.) dar si documente electronice noi, descrierile bibliografice ale unitatilor de biblioteca, reflectate in cataloagele online sau in bazele de date bibliografice, informatie audio-vizuala, surse multimedia, etc.
     Situatia actuala a zonei informationale (institutii de informare, structuri de informare si documentare, biblioteci, arhive, muzee, etc.)
     In România, institutiile importante, de rang national, a caror misiune consta in promovarea informarii si documentarii, ca suport al activitatii de cercetare fundamentala si aplicativa, care pot, si ar trebui sa joace un rol important in organizarea unui sistem national de informare si documentare sunt Institutul National de Cercetare-Dezvoltare in Informatica (ICI), Biblioteca Nationala, Biblioteca Academiei, Bibliotecile Centrale Universitare, Arhivele Statului, INID, Institutul Român de Standardizare, Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci, Muzeul National.
     La ora actuala, marile institutii informationale - centrele de informare tehnico-stiintifica, Biblioteca Nationala si reteaua de biblioteci judetene, marile universitati si bibliotecile centrale universitare, etc., si-au automatizat functiile specifice si s-au conectat la retele care functioneaza pe baza aceluiasi soft sau cu softuri compatibile, astfel incât transferul informational se poate realiza atât intre institutii, cât si intre institutii si beneficiari. Bazele de date create de ele pot fi consultate online, din orice punct al retelei. In 1993, România s-a conectat la Internet, toate institutiile, dar si persoanele particulare care dispun de echipamentele necesare, beneficiaza de serviciile de informare pe care acesta le ofera.
     In acest context, realizarea SNID in Romania poate depasi faza de deziderat, chiar daca nu toate exigentele amintite mai sus sunt indeplinite la nivel optim (inzestrarea hardware/software a structurilor info-documentare, compatibilizari tehnice si metodologice, inzestrari de ordin financiar, resurse de personal specializat, etc.).
     Preocuparea si interesul pentru un astfel de demers sunt tot mai puternice. Desi ramas, din pacate, la faza de initiativa, amintim aici, ca exemplu, Proiectul de organizare si functionare a Sistemului de Centre de Informare si Documentare Universitara (CIDU), propus in 1998. Acest proiect pentru realizarea unui sistem national de informare si documentare acopera, de aceasta data, doar zona invatamantului superior românesc, pe domenii si discipline. Aspectele atinse in expunerea de motive, in special cele legate de importanta componentei informationale in invatamant si cercetare, ni se par esentiale, cu atat mai mult cu cat reteaua bibliotecilor universitare se afla intr-o pozitie privilegiata in ceea ce priveste gradul de informatizare si eficienta accesului la informatie. Prin crearea unui sistem de centre de informare si documentare universitara s-ar valida politica de informare si documentare a invatamantului superior si a structurilor de cercetare din Romania si, in acelasi timp, s-ar asigura integrarea invatamantului romanesc in circulatia mondiala a ideilor in domeniile/disciplinele respective.
     Revenind la coordonatele sale nationale, crearea unui sistem national de informare si documentare - prin unificarea sistemelor de biblioteci si conectarea tuturor institutiilor infodocumentare - este un proiect important de care va beneficia intreaga comunitate culturala, stiintifica, economica, etc., incluzand mediul universitar, cercetatorii, studentii si, in general, oricine doreste informatie, indiferent de locatia acesteia. Beneficiul rezida in posibilitatea de identificare a surselor si in oferta unor servicii de informare specifice (imprumut interbibliotecar, document delivery sau servicii cu valoare informationala adaugata, de tipul bibliografiilor speciale, indexate, analitice, etc.).

1. Anghel, Gheorghe, Situatia si perspectivele dezvoltarii organelor de informare tehnico-stiintifica din România. In : Informarea si documentarea în teorie si în practica. Mapa documentara. Fasc. A, 18, 1995, nr. 1, p. 3-5.
2. Banciu, Doina, Sisteme automatizate de informare si documentare, Bucuresti, 1997.
3. Banciu, Doina ; Bora, Mihaela, Automatizarea bibliotecilor din România. Programul de automatizare la Biblioteca Nationala a României. In : Probleme de informare si documentare, 31, 1997, nr. 3-4, p. 263-276.
4. Gruia, Luminita, Biblioteca Nationala Virtuala. Propunere de proiect. In : Revista Bibliotecii Nationale a Romaniei, IX, 2003, nr. 1, p. 16-17.
5. Marinescu, Dan, Biblioteca digitala TinREAD - Acces total la informatie totala. In : Revista Bibliotecii Nationale a Romaniei, IX, 2003, nr. 1, p. 17-19.
6. Negulescu, Ana-Eugenia, Institutul National de Informare si Documentare (INID), Societatea de Informare si Documentare din România (InfoDocRom) si accesul la documentele cu continut tehnico-stiintific. In : Informarea si documentarea în teorie si în practica. Mapa documentara. Fasc. A, 20, 1997, nr. 2-3, p. 11-13.

1. Naicu, Olimpiu, Demersuri pentru un sistem national de informare si documentare. In : Biblioteca, 1, 1990, nr. 4-5, p. 31-33.
2. Taraboi, Vasile, Principiile proiectarii sistemelor nationale de informare documentara stiintifica, tehnica si economica. In : Probleme de informare si documentare, 5, 1971, p. 255-281.
3. Taraboi, Vasile, Organizarea, functionarea si activitatile sistemelor nationale de informare documentara, Bucuresti, 1972.