Prezentare in PowerPoint
I. CONSORTII
Consortiile reprezintă in lume, ultimul front strategic în revolutia electronică. Bibliotecile îsi unesc fortele si se organizează în consortii pentru a-si utiliza cât mai eficient resursele financiare.
1. Istoric
Ideea de consortiu a pătruns in România odată cu initierea acelui proiect "EIFL Direct" (Electronic Information for Libraries Direct). Acest proiect comun intre Open Society Institute (OSI) si EBSCO Publishing propunea realizarea unui consortiu între bibliotecile din 40 de tări si abonarea în comun a bazei de date EBSCO, în conditii foarte avantajoase. În urma acestui proiect, în România , pentru prima oară, au beneficiat de acces la această bază de date online , până în august 2001, toate institutiile care aveau o conexiune internet în acel moment (biblioteci academice, biblioteca natională, biblioteci publice, universitare, centre de informare si documentare, organizatii. non-guvernamentale, departamente de informare ale organismelor guvernamentale, institutii de învătământ superior , liceal, institutii mass-media, redactii, edituri, agentii de presă, televiziune, spitale, producători , importatori etc- un total de 129 de institutii).
A fost un proiect generos, la care, din nefericire, România nu a mai putut participa întrucât nu a dispus de fondurile necesare pentru a-si plăti cota de participare.
Chiar dacă, poate 50% din institutiile din Romania, nu au accesat baza , totusi, toate bibliotecile mari au beneficiat de acces la aceste resurse stiintifice online.
Aceste biblioteci au ramas cu versiunea bazei de date pe suport DVD.
La ora actuală, acel proiect (EIFL) cuprinde 60 de tări.
Ce s-a intamplat? De ce ne-am retras? Sunt multe întrebări care se pot pune si multe concluzii care se pot desprinde.
Prima concluzie clară este că, fără un sprijin financiar sustinut din partea Ministerului Educatiei si Cercetării, este imposibil să functionăm într-un consortiu.
După această experientă în care România a esuat, în anul 2002 , B.C.U Cluj initiază formarea unui consortiu al bibliotecilor universitare din Iasi, Bucuresti, Timisoara, Cluj, în scopul achizitionării bazelor de date online si abonării în comun a revistelor străine.
BCU Cluj întocmeste documentele necesare obtinerii aprobării pentru înfiintarea acestui consortiu , si anume un act constitutiv încheiat la data de 20.11.2002, si în numele consortiului solicită oferte de baze de date, mai multor fime.
Nu s-au obtinut însă banii necesari, si anul 2003 a fost pierdut.
BCU Cluj a abonat individual una din aceste baze de date.
Ofertele au arătat foarte clar faptul că este mult mai avantajos să achizitionezi o bază de date în consortiu, decât să o abonezi individual.
Abia în anul 2004 beneficiem de sprijinul financiar al Ministerului Educatiei si Cercetării . Consortiul celor 4 biblioteci universitare abonează una dintre cele mai prestigioase baze de date , ProQuest.
2. Principii de bază ale functionării in consortiu
BCU Cluj a avut sansa de a cunoaste experienta Elvetiei în realizarea de consortii, odată cu îndelungata colaborare pe care biblioteca a avut-o cu specialistii elvetieni. În anul 2003 în biblioteca noastră s-a lansat cartea doamnei Alice Keller, despre consortii de bibliotecă.
Elvetia , spune doamna Keller, dispune de un consortiu national al bibliotecilor universitare care este administrat de un birou central al bibliotecii ETH Zurich. Punctul de plecare pentru această initiativă l-a constituit proiectul de studiu pe tema :“Consortiul Bibliotecilor Universitare din Elvetia”, înaintat de Comisia pentru Bibliotecile Universitare, în care s-a recomandat crearea de urgentă a unui consortiu general al bibliotecilor universitare.
Pentru perioada 2000-2003 s-au alocat 7 milioane de franci elvetieni pentru universităti.
Universitătile mai dispun si de mijloace proprii, suplimentare.
Biroul central al consortiului dispune de finantări de la sursele federale centrale si pe de altă parte cheluielile de licentiere a bazelor de date si a revistelor electronice sunt acoperite cu până la 50% prin mijloace speciale. În Elvetia diferentele între universitătile mici si mari fiind deosebit de mari, prin aceste consortii, se ajunge uneori la situatia ca bibliotecile mici să fie subventionate de către cele mari.
În mod obisnuit, spune doamna Keller, un consortiu dispune de următoarele structuri:
- comisie de conducere
- un director de consortiu si un birou central
- eventual o echipă formată din experti pe domenii si produse specifice.
Deci putem lua modele de consortii, putem alege solutii diverse.
Pasul important a fost realizat.
În formarea unui consortiu este important tipul bibliotecilor din acel consortiu. Un consortiu de biblioteci universitare se orientează spre bazele de date stiintifice adecvate , care să acopere toate disciplinele academice.
Poate o bibliotecă specializată, de medicină de exemplu, ar fi mai interesată să-si aboneze doar o bază de date specializată pe medicină, sau o bibliotecă publică nu ar fi foarte interesată de informatie de nivel academic.
Folosirea judicioasă a fondurilor alocate , functionarea eficientă într-un consortiu, impune, ca o conditie de bază , ca bibliotecile participante în acel consortiu să fie de acelasi tip, astfel încât selectarea produsului online să servească cât mai bine intereselor tuturor bibliotecilor ( institutiilor) participante în acel consortiu.
Problema cea mai dificilă în activitatea unui consortiu este selectia bazei de date pe care să o abonezi . Piata de profil ne oferă astăzi nenumarate solutii. Ce alegi din ceea ce se oferă ?
Există baze de date în care toate articolele sunt prezentate full text. JSTOR este o astfel de bază de date. De regulă costul acestor colectii este ridicat. Există însă baze în care articolele cuprinse sunt partial full text, partial se prezintă doar cu rezumate.
Este foarte dificil să compari pretul acestor colectii, si destul de greu să faci aprecieri, să alegi, punând în balantă, oferta ca si continut, dar si pretul acestora. Dacă ne gândim că editura Elsevier oferă acces gratuit la toată baza lor de reviste electronice, 2000 de reviste online, cu toate abstractele, atunci am putea aprecia că unele baze de date sunt prea scumpe pentru ceea ce oferă..
De aceea trebuie să cunoastem cu exactitate ofertele care ni se fac, cât la sută din acea informatie este full text si cât la sută este doar sub formă de rezumate.
Doresc să subliniez doar faptul că este o sarcină dificilă, aceea de a analiza toate aspectele, de a compara si de a decide. Până la urmă, în această analiză, punctul de pornire îl reprezintă tot nivelul bugetului avut la dispozitie.
Un consortiu trebuie sa aibă un statut de functionare unde să fie reglementate niste principii de lucru, si asta pentru a fi cât mai eficienti si pentru a lua deciziile cele mai potrivite, atunci când se selectează produsul care urmează a fi licentiat.
Un alt aspect important este conexiunea internet.
A accesa o bază de date online impune ca o primă măsură tehnică , o conexiune internet de calitate.
Reteaua educatională RoEduNet în România , în acest moment , nu stim daca oferă conditiile corespunzătoare (optime) accesării informatiei online.
BCU Cluj abonează baze de date online înca din anul 1996 , iar în ultimi ani am fost nevoiti să ne asigurăm o conexiune internet la un furnizor privat de servicii internet, întrucât încărcarea unui articol din bazele de date dura până la o jumătate de oră.
Este un aspect care trebuie luat în considerare atunci când înfiintăm un consortiu si dorim să abonăm informatie stiintifică online.
Toate bibliotecile acelui consortiu trebuie să dispună de o logistică adecvată (internet, calculatoare) .
Concluzie:
În mod cert consortiile sunt o solutie în momentul de fată.
Oportunitatea înfiintării unui consortiu în România nu se mai pune, nu putem închide ochii in fata prezentului. O bibliotecă mare nu poate să nu ofere utilizatorilor săi acces la informatie electronică si cel mai eficient mod este cel al consortiului.
Problema care se pune nu mai este cea a oportunitătii, ci a eforturilor financiare pe care trebuie să le facem pentru a mentine aceste servicii functionale.
S-au făcut studii ample si există si alte opinii.
Doamna Alice Keller spune că în anul 2001, în urma unui studiu efectuat, W. Reinhardt si P.H.Boekhorst constată faptul că unele edituri mari preferă să încheie contracte cu câte o bibliotecă, în locul contractelor cu consortiile. Prin contracte individuale editurile pot satisface mai bine necesitătile unei biblioteci. Ei spun:
"Consortiile sunt un remediu temporar în contextul crizei revistelor, care ajută la alinarea durerii, dar nu sunt în stare să vindece boala."
II. PREZENTAREA ACTIVITATII DE CERCETARE IN BAZA DE DATE PROQUEST,
în perioada ianuarie -mai 2004.
Precizări:
Căutari numărate (contorizate în bază):
Căutări după cuvânt cheie: contorizarea s-a făcut de fiecare dată când butonul "search" a fost activat ; subsecventele care au urmat dând "click" pe "Next" pentru a găsi următoarele rezultate, nu au mai fost numărate
Căutări după titlul publicatiei: a fost inclusa in contorizare fiecare secventa de "click" pe butonul "Search by Publication", subsecventele care au urmat dand "click" pe titlu, volum, numar, articol, nu au mai fost numarate.
Cautari dupa subiecte: au fost inclusa in contorizare fiecare secventa care a insemnat "Search by Topic", iar subsecventele care au insemnat cautare si navigare in topic, nu au mai fost numarate.
S-au mai numarat efectiv documentele care au fost incarcate, articole fulltext ( orice format) si abstracte incarcate .
BIBLIOGRAFIE
1. Keller, Alice, Consortii in biblioteci. O initiere practica, Cluj-Napoca: Editura Presa Clujeana, 2003.
sus
|
