Iulia Ciufudean*
De-a lungul istoriei, bibliotecile au avut o poziție privilegiată, fiind singurele instituții care se ocupau de documente și înformații, având drepturi exclusive asupra lor. În istoria bibliotecilor de la Blaj, au avut loc două evenimente cruciale care au destabilizat funcționarea normală a acestor instituții. Primul datează din timpul Revoluției de la 1848, când o multitudine de cărți și manuscrise au fost distruse sau furate. Același lucru s-a întâmplat și între anii 1948-1949, când regimul comunist a preluat puterea și a scos Biserica greco-catolică în afara legii. Cărțile și documentele bibliotecilor de la Blaj cuprindeau pe lângă opere aparţinând literaturii române şi o veritabilă colecție de literatură străină, foarte rare în acea perioadă.
Bibliotecile, considerate domeniul elitei cultivate, au jucat un rol semnificativ în apariția activităţilor intelectuale, transmiterea și înmagazinarea informației, dar și în răspândirea ideilor. Biblioteca publică era străină Evului Mediu european. Colecțiile erau accesibile unui număr restrâns de clerici și teologi, iar biblioteciile princiare ale familiilor nobile erau de asemenea private.
În instituțiile de învățământ existau biblioteci, însă acestea nu erau deschise publicului larg. Abia în secolul al XVIII-lea, cititorii, cărturarii sau clericii care nu aparţineau nobilimii puteau să frecventeze noile instituții apărute. Astfel, bibliotecile Evului Mediu au fost numite „focare de cultură” cu organizare diferențiată.
Rolul acestor biblioteci era de a „găzdui” curentele culturale noi, apărute atât în interiorul țării cât și în afara ei. Este important de subliniat că bibliotecile aveau afiliaţii cu caracter religios. Între secolele XVI-XVII, în România cartea devine o posesiune particulară. Bibliotecile personale devin subiect de laudă și prestigiu social.
Înainte de secolul al XVIII-lea, cartea reprezenta posesia intelectualității, fiind un instrument de lucru și mai puțin un mijloc de recreere, conținând informații științifice, filozofice sau religioase.1 Altfel, cartea era un bun valoros, costisitor , transmis ca moștenire. Colecționarii de carte și fondatorii bibliotecilor particulare dispuneau de o viață spirituală bogată, datorită preocupării pentru știință. De asemenea, cartea a fost numită „un călător milenar”, constituind mijlocul cel mai important de comunicare interculturală.
Secolul al XVIII-lea, prin răspândirea ideilor iluministe, a realizat proiecte în care biblioteca a ocupat un loc semnificativ. Proprietarii marilor biblioteci au început să le deschidă pentru cercetare și să doneze sau să lase prin testament colecțiile domenilui public. În această perioadă apare tranziţia de la biblioteci private la biblioteci publice. Episcopul bibliofil Ignac Batthyani, posesorul unei bogate și valoroase colecții, a dispus prin testament ca biblioteca personală din Alba Iulia să fie accesibilă oricărui doritor, devenind astfel instituție publică. De altfel, în 1754, Samuil Micu Klein a deschis publicului biblioteca Seminarului greco-catolic din Blaj.2
Începând cu anul 1737, episcopul Ioan Inochentie Micu şi-a deschis reședința în orașul Blaj, renumit pentru dascălii ,,ucenici ai slovelor”, dar și pentru volumul de cărți. Deşi redus la început, s-a concretizat în vestitele biblioteci care au luat naştere acolo.3 Încă de la începutul carierei ecleziastice, Ioan Inochentie Micu a luptat pentru emanciparea națională a românilor ardeleni. A fost primul care a enunţat principiile fundamentale ale Şcolii Ardelene și i-a trasat programul de acțiune politic, social și cultural al Școlii Ardelene.4 Nu a fost doar întemeietorul Blajului, ci și un mare iubitor de cărți. Astfel că, deşi în acea perioadă erau obiecte scumpe și rare, Inochentie Micu a reușit să achiziționeze un număr de aproximativ 200 de volume, punând bazele primei biblioteci blăjene.
La plecarea din Blaj în exil la Roma, în anul 1744, acesta a lăsat călugărilor profesori ai Mănăstirii Sfintei Treimi ,,întreaga sa agoniseală de cărți”.5 În anul 1747 a luat prin urmare naștere Biblioteca Centrală din Blaj, înființată de Inochentie Micu Klein, cel care a fondat și Ordinul ,,Sfântul Vasile cel Mare”. Primii călugări care au făcut parte din acesta (Silvestru Caliani, Grigore Maior și Gherontie Cotorea) au înființat o bibliotecă pe care au numit-o Biblioteca călugărilor bazilitani şi au făcut din ,,cititul cărților” scopul vieţii lor. În anul 1747, au fost consemnate în inventarul manuscris elaborat de Inochentie Micu Klein 283 de cărți donate de episcopul Ioan Giurgiu Pataki-181 și de alți întemeietori-102. Scopul acestei biblioteci era de a deștepta preoțimea și de a pune bazele unor școli și biserici românești.6
După exemplul dat de episcop prin actul de donație, mulți alții au procedat la fel, iar Ștefan Manciulea relatează acest fapt în cartea sa, Aici e pământul sfânt al Blajului: ,,Acestor călugări profesori le-a rămas moștenire biblioteca episcopului Ioan Inochentie Micu, pe care au îmbogățit-o ulterior prin cărțile donate personal. Astfel, s-a stabilit la Blaj datina ca fiecare episcop, profesor, preot sau călugăr să-și dăruiască spre finalul vieţii toate cărţile bibliotecii călugărești a Basilitanilor.”
După înființarea Mănăstirii Sfintei Treimi, Leonte Moschonas, un grec din insula Naxox, a făcut o donaţie în virtutea tradiţiei stabilite , dăruind bibliotecii mănăstirii ,,frumoasele sale cărți tipărite în grecește”. Biblioteca a ajuns treptat la câteva sute de exemplare, determinându-l pe episcopul Petru Pavel Aron să-l desemneze pe Grigorie Maior, unul dintre călugării profesori, ,,să poarte de grija cărților” și să aibă ,,bună paza bibliotecii”. Așa a apărut primul bibliotecar al Blajului, care a păstrat această comoară de cărți într-o chilie a Mănăstirii. Numirea lui a fost de bun augur pentru bibliotecă.
Cărţile au fost păstrate iniţial în patru dulapuri mari din lemn de brad cu uşi din sârmă împletită în ochiuri, procurate de călugării profesori.7 Aceştia au aşezat pe rafturi în special opere de teologie și filosofie, dar şi rarități bibliografice cum ar fi ,,Perrara” venețiană din 1493, regescul tipograf ,,Robert Stephanus” de la Paris sau ,,Matheus Kemffer” din Frankfurt pe Main. Nu au lipsit nici gramaticile franceze din Lugdunul Bataviei, dovadă că ieromonahii de la Blaj se aflau în contact permanent cu apusul cărturăresc. Ieromonahii de la Sfânta Treime aveau conexiuni și cu cărturăria slavonă, datorită călugărului Isaia, zis și Popa Iancu din Sâncel, care a studiat la Kiev și a adus numeroase cărți și pergamente scrise în limba slavonă, donate bibliotecii mănăstirii.
Anul hirotonirii lui Grigorie Maior în paraclisul curții împărătești din Viena (1773), a reprezentat un moment important în istoria Bibliotecii. Împărăteasa Maria Tereza a dorit să-i ofere un dar cu această ocazie,8 iar Grigore Maior a cerut ,,cât mai multe cărți, dacă e cu putință” în biblioteca de la Blaj. Maria Tereza a dat ordin să i se aducă toate dublurile din biblioteca imperială. ,,Astfel a adus cu sine Grigorie Maior, sute de volume, minunat de frumoase, legate în pergament și ornamentate cu încrustații de fildeș”.9
Biblioteca Centrală Blaj a tzrecut prin reorganizări repetate, în conformitate cu diferite sisteme de registratură și inventariere. Primul registru a fost creat de călugării bazilitani, care au organizat fondurile în funcţie de formatele cărților ,,în folio, octavo, duodecimo”. În 1774, s+a realizat un alt inventar pentru Biblioteca Seminarului Sfintei Treimi, numit ,,Inventarium Diocesani Balasfalvensis de Anno 1774”.10
În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Samuil Micu, Gheorghe Șincai și Petru Maior au fost profesori la Blaj. Aceștia şi-au donat la rândul lor toate cărțile și documentele bibliotecii din Blaj, care şi-a sporit numărul de cărți inclusiv datorită inființării unei tipografii, care a funcționat în oraș din vremea lui Petru Pavel Aron.11 Atenţia lor s-a concentrat pe limba și istoria națională. Doreau să dovedească atât poporului, cât și oamenilor din afara țării că prin aceste cărți ,,noi românii suntem strănepoții lui Traian și limba noastră este grai latin, adus de legionari de pe malurile Tibrului”.12
Călugării cărturari de la Blaj au continuat să achiziţioneze material documentar pentru studiile lor. Din dorința de a cunoaște istoria românilor de pretutindeni, mulți au copiat manuscrisele și cronicile din Moldova și Muntenia. Având în vedere că acestea se găseau foarte greu, eforturile financiare au fost considerabile. În biblioteca de la Blaj, s-au păstrat copii extrem de prețioase ale acestor manuscrise. În acest sens este relevant un exemplar din Hronicul Româno-Moldo-Valahilor, opera lui Dimitrie Cantemir. Pe una dintre paginile copiei se afla următoarea însemnare: ,,Acest Hronic prefăcându-l l-am scris precum se vede, eu Constantin robul lui Dumnezeu și dascăl al școlii românești de la Blaj…Începutu-s-au a se scrie in anul 1756 Septembrie 8, și s-au săvârșit în anul 1757 Martie 13”.13
Alte copii bine păstrate ale bibliotecii din Blaj sunt: ,,Cronica”vel-logofătului Miron Costin și cea mai veche traducere românească a ,,Învățăturilor” lui Neagoe-voevod către fiul său Teodosie-vodă.14 În biblioteca călugărilor s-au păstrat o serie de manuscrise care au aparținut lui Samuil Micu, Gheorghe Șincai și Petru Maior.15
Pe lângă colecţia baziliților, Biblioteca Centrală din Blaj mai cuprinde şi altele, semnificative ca număr, care au luat naștere de-a lungul timpului, independent de cea călugărească, contopindu-se într-una singură în anii de dinaintea războiului. Cele mai relevante provin din: Biblioteca Seminarială creată în jurul școlii de preoție, utilizată în special de către profesorii de teologie, Biblioteca Mitropolitului Șuluțiu, Biblioteca Vancea, Bibliotecile Bunea și Ioan Micu-Moldovan, Biblioteca medicului Erdely de la Orăștie sau Biblioteca Mitropolitului Mihalyi.16
În anul 1864, a fost creată ,,Societatea literară” în memoria lui Ioan Iocențiu Micu. Dintr-un raport din 1876, se constată că biblioteca seminariștilor deţinea ,,381 de opuri în 573 de tomuri și fascicole”, pe lângă 19 ziare și reviste românești. Pentru acest cadou, comitetul societății şi-a exprimat ,,recunoștința pentru încrederea și sprijinul celor ce ne ajută…având în vedere că față de atari binefaceri, dintre cari unele se ridică până la sacrificii, singura noastră răsplată e mulțumirea.” În 1875, Societatea literară a teologilor blăjeni a editat și o revistă cu numele ,,Furnica”.
În 1866, a fost înființată și Societatea de lectură a elevilor de la liceul blăjean. Scopul ei a fost ca ,,junimea să-și aproprieze cunoștințele mai largi despre studiile învățate în școală și în special despre națiune, trecutul și aspirațiile sale”. Societatea a înființat și o bibliotecă, ce cuprindea între 1876 şi 1877 ,,un număr de 1240 opuri în 1598 tomuri” dintre care 452 de opuri în 600 de tomuri erau în limbi străine. Redacțiile ziarelor: ,,Transilvania”, ,,Albina”, ,,Lumea nouă”, ,,Cărțile săteanului român”, ,,Foaia școlastică”, ,,Economul”, ,,Convorbiri literare” și ,,Reforma” au trimis gratuit aceste publicații societății . Profesorul Ioan Micu Moldovan a coordonat Societatea literară. Elevii exprimau ,,sincera și eterna lor recunoștință acestui adevărat și prea demn profesor, carele a fost și este inima acestei întreprinderi salutare”.
Pe modelul călugărilor bazilitani, episcopii, mitropoliții și cărturarii Blajului au procedat la fel, lăsându-și prin testament bibliotecile personale la sfârșitul vieții. Printre aceștia se numără mitropoliții: Alexandru Șterca Șuluțiu, Ioan Vancea, Victor Mihali, Vasile Suciu și Alexandru Nicolescu, apoi profesorii: Ioan Micu Moldovan, Augustin Bunea, Ioan Rațiu, Alexandru Lupeanu și alții. Considerat părintele filologiei române, Timotei Cipariu a avut cea mai bogată și renumită bibliotecă. Acesta cumpăra cărți ,,în orice limbă ar fi fost scrise ele”, manifestând un interes aparte pentru cele arabe.
Odată cu Revoluția de la 1848-1849, biblioteca a avut de suferit prin furtul sau distrugerea cărților, documentelor sau manuscriselor. După anul 1850, Timotei Cipariu a depus eforturi considerabile pentru refacerea bibliotecii. În ceea ce privește tipăriturile vechi bisericești, acestea au fost strânse la Blaj din toate satele Transilvaniei de Ioan Micu Moldovan, considerat primul care a înițiat o anchetă bibliografică. Printre cele mai importante lucrări din biblioteca lui se numără: ,,Liturghia slavonească” tipărită la 1588, ,,Evanghelia cu învățătură” tipărită la 1641, ,,Cazanie pe scurt” tipărită la 1681, ,,Ceaslovăț” tipărit la 1685, ,,Psaltirea” tipărită la 1651.17
Până în anul 1850, biblioteca de la Blaj a fost cea mai importantă pentru românii ardeleni de religie greco-catolică, având în depozite cărți rare și incunabule.18 Aici s-au aflat și cele mai valoroase tipărituri românești și slavone apărute în Țările Românești începând cu secolul al XVI-lea, o mare parte dintre ele inexistente chiar şi în Academia Română din București.
Printre valoroasele colecții de manuscrise se află 159 de manuscrise orientale, dintre care 115 sunt arabe, un număr considerabil turcești și persane, iar restul de 36 sunt ebraice, chineze și tibetane. Majoritatea sunt scrise pe hârtie de calitate superioară, satinată și consistentă, de culoare gălbuie, acoperită cu un strat foarte subțire de clei lucios, însă există şi exemplare scrise pe hârtie de culoare albă, roz și trandafirie, de calitate inferioară. Continuând cu seria descrierilor, unele dintre manuscrise erau legate foarte luxos, în piele galbenă de marochin, în mătase, catifea sau pânză de bună calitate, dispunând și de câteva desene artistice, unele dintre ele fiind brodate în aur în forma arabescurilor orientale. De asemenea, textul câtorva manuscrise este împodobit pe primele pagini cu miniaturi de o frumusețe rară de culori vii.
În ceea ce privește colecțiile lui Timotei Cipariu, aici se regăsesc cu preponderență cele legate de limba și literatura arabă, reflectând spiritul oriental. În colecția lui, manuscrisele istorice sunt destul de reduse ca număr, întrucât el se ocupa în principal cu limba, literatura și filologia arabă. Acesta mărturisește că are un număr de 25 de manuscrise copiate din manuscrisele rare aflate în bibliotecile din Viena, Vatican, Gotha, sau Jena. Un lucru important de menționat este faptul că o parte din aceste manuscrise reprezintă o bază consistentă pentru studiile islamice, datorită lor se poate stduia, cerceta și cunoaște toată literatura islamică, mai cu seamă literatura arabă, turcă și persană. Profesorul de literatură arabă de la Universitatea al Ahzar din Cairo și Safik Imam, directorul muzeului din Damasc, cu ocazia călătoriei lor la Blaj din luna septembrie 1956, afirmă că unele dintre aceste manuscrise ,,sunt rarități chiar pentru țările musulmane, care au fonduri bogate de manuscrise arabe”.19 După înființarea Institutului Teologic de rang universitar din anul 1830, bibliotecile au fost inventariate în ,,Catalogus Bibliotecae Monasterii Balasfalvensis ad Sanctissimam Trinitatem”.
Următoarea reorganizare s-a realizat în anul 1851 pe 14 grupe tematice mari, respectând principiul din Evul Mediu. În anul 1853, a avut loc unirea tuturor bibliotecilor blăjene în Biblioteca Arhidiecezană, cărțile bazilitane păstrându-și identitatea de fond și s-au folosit pentru regăsire propriile inventare topografe (fondul Cipariu, fondul Inochentie Micu Klein, fondurile Șuluțiu, Ștefan Erdelyi, Petru Maior, Ioan Vancea). Prima inventariere a întregului material documentar al Bibliotecii Arhidiecezane a făcut-o Ioan Micu Moldovan.
Cărțile au fost ordonate după sistemul mobil ,,pe țidule”, după sistemul alfabetic și inventariate după locul apariției. Acesta și-a ordonat și inventariat și fondul personal de 23.000 de piese, clasându-l alfabetic, în funcție de locul emiterii și pe ani. Biblioteca își schimbă din nou numele, fiind numită între anii 1912-1948 Biblioteca Centrală Blaj.
După anul 1916, se începe organizarea și inventarierea bibliotecilor rămase neprelucrate prin noul bibliotecar Zenovie Pâclișanu.20 Biblioteca este formată dintr-o sală încăpătoare, cu piloni intermediari, unde sunt aranjate rafturile, o sală de lectură și studii și o anticameră provizorie care servește ca muzeu bisericesc și etnografic. Aceasta dispune de un catalog modern cu fișe după autori, iar partea de arhivă este grupată în dosar pe chestiuni și persoane.21
Acesta trimite manuscrisele la Oradea Mare și depozitează cărțile în pod în timpul Primului Război Mondial, iar în 1917 termină reordonarea cărților. În anul 1924, Alexandru Lupeanu-Melin realizează următoarea inventariere a materialului documentar al Bibliotecii Centrale Blaj, fiind angajați trei clerici pentru întocmirea catalogului de fișe și a catalogului-inventar al bibliotecii. Ultimul bibliotecar care a continuat această activitate a fost Ștefan Manciulea care a întocmit un ,,indice al dosarelor” cu 607 poziții, iar aici important de subliniat este faptul că nu s-a respectat niciun principiu arhivistic, din cauza faptului că acest Indice a fost întocmit în condiții de război. Bibliotecarul a încercat să salveze acest material documentar prin depunerea lui în casa de fier a Bibliotecii Centrale Blaj, într-o casă de fier de la Banca ,,Patria” și în casa Fundației ,,Laday din Petrisat”.
Între anii 1944-1948, urmează un proces prin care cărțile sunt distruse, fiind vorba de un total de 80.000 de volume. Acestea au fost aruncate pe râul Târnava din Blaj sau au fost arse în curtea bibliotecii. Între anii 1946-1948 biblioteca a fost închisă, iar la desființarea Bisericii greco-catolice din 1948, s-a desființat și Biblioteca Centrală Blaj.22 Biblioteca Centrală de la Blaj a avut peste 75.000 de volume cărți, o variată colecție de periodice, ziare, documente, corespondențe și renumita colecție de manuscrise, care în anumite privințe a fost unică în România. Astfel au fost: 217 manuscrise românești, 267 latinești, 20 slavone, 10 germane, 17 ungurești, 4 italienești, 8 grecești si 1 francez.23 O parte dintre aceste manuscrise care au putut fi salvate de la distrugere, au fost aduse de către David Prodan in anii `50 la Biblioteca Academiei, Filiala Cluj. Aici s-a început reordonarea si inventarierea cărților, manuscriselor și materialului documentar ce constituie munca în Arhivă.
După apariția Decretului nr.472/1971, republicat în 1974, materialul arhivistic a fost preluat la Arhivele Statului, Filiala Cluj. O parte dintre aceste fonduri a fost preluată împreună cu instrumentele de evidență întocmite la Biblioteca Academiei, Filiala Cluj, iar o altă parte a fost ordonată și inventariată la Direcția Județeană Cluj a Arhivelor Naționale.24 În primăvara anului 1973, Consiliul Popular al orașului Blaj a solicitat o mare parte din documentele Bibliotecii Centrale, cu scopul de a înființa o nouă bibliotecă a orașului numită ,,Biblioteca documentară”.25
______________________________
Autorii își asumă responsabilitatea pentru corectitudinea informaţiilor şi pentru opiniile exprimate în articolele trimise spre publicare.
* E-mail: iulia.ciufudean[at]stud.ubbcluj.ro
1 Maura Geraldina Giura, Colecționari și biblioteci din Transilvania în sec. XVI-XVIII https://centers.ulbsibiu.ro/ccpisc/wp-content/uploads/2016/02/Maura-Giura.pdf, accesat la data de 31.05.2023.
3 Ștefan Manciulea, Aici e pământul sfânt al Blajului, București, Editura Vremea, 2020, p. 263.
4 Ana Hinescu, Arcadie Hinescu, Oameni de ieri și de azi ai Blajului, Blaj, Editura Eventus, 1994, p. 116.
5 Ștefan Manciulea, op.cit, p.263.
6 Arhivele Naționale. Direcția Județeană Cluj, fond Biblioteca Centrală Blaj, Inventar 1730-1948, 328 u.a, fond nr.103,Inv.nr.1166, p.2, http://arhivelenationale.ro/site/download/arhive_judetene/cluj/Biblioteca-Centrala-Blaj_1730-1948.pdf.
7 Ștefan Manciulea, op.cit, p.264.
8 Teodor Seiceanu, Ion Buzași, Blajul. O istorie în texte, București, Editura Demiurg, 1993, pp. 141-142.
9 Ștefan Manciulea, op.cit, p. 265.
10 Arhivele Naționale. Direcția Județeană Cluj, fond Biblioteca Centrală Blaj, Inventar 1730-1948, 328 u.a, fond nr.103, Inv.nr.1166, p.3. http://arhivelenationale.ro/site/download/arhive_judetene/cluj/Biblioteca-Centrala-Blaj_1730-1948.pdf.
11 Ștefan Manciulea, op.cit, p. 265.
12 Teodor Seiceanu, Ion Buzași, op.cit, p. 142.
13 Ștefan Manciulea, op.cit, pp. 265-266.
14 Teodor Seiceanu, Ion Buzași, op.cit, p. 143.
15 Ștefan Manciulea, op.cit, p. 266.
16 Teodor Seceanu, Ion Buzași, Blajul, vatră de istorie și cultură, București, Editura Albatros, 1986, p. 79.
17 Ștefan Manciulea, op.cit, pp. 268-271.
18 Arhivele Naționale. Direcția Județeană Cluj, fond Biblioteca Centrală Blaj, Inventar 1730-1948, 328 u.a, fond nr.103, Inv.nr.1166, p. 3. http://arhivelenationale.ro/site/download/arhive_judetene/cluj/Biblioteca-Centrala-Blaj_1730-1948.pdf.
19 Ștefan Manciulea, op.cit, pp. 272-274.
20 Arhivele Naționale. Direcția Județeană Cluj, fond Biblioteca Centrală Blaj, Inventar 1730-1948, 328 u.a, fond nr.103, Inv.nr.1166, pp. 3-4. http://arhivelenationale.ro/site/download/arhive_judetene/cluj/Biblioteca-Centrala-Blaj_1730-1948.pdf.
21 Teodor Seceanu, Ion Buzași, Blajul, vatră de istorie și cultură, București, Editura Albatros, 1986, p. 85.
22 Arhivele Naționale. Direcția Județeană Cluj, fond Biblioteca Centrală Blaj, Inventar 1730-1948, 328 u.a, fond nr.103, Inv.nr.1166, p. 4. http://arhivelenationale.ro/site/download/arhive_judetene/cluj/Biblioteca-Centrala-Blaj_1730-1948.pdf.
23 Ștefan Manciulea, op.cit, p. 272.
24 Arhivele Naționale. Direcția Județeană Cluj, fond Biblioteca Centrală Blaj, Inventar 1730-1948, 328 u.a, fond nr.103, Inv.nr.1166, p. 4. http://arhivelenationale.ro/site/download/arhive_judetene/cluj/Biblioteca-Centrala-Blaj_1730-1948.pdf.
25 Ștefan Manciulea, op.cit, p. 274.
