Biblioteca în spaţiul online şi multilingvismul virtual

Drd. Ioana Valentina Popescu*

bibliograf - Biblioteca Academiei Române

 

Abstract

Limba de comunicare a bibliotecii, prin intermediul site-ului, este un element important în facilitarea interacţiunii virtuale dintre instituţie şi utilizator.  Atenţia a fost îndreptată spre cinci biblioteci naţionale europene, cu precădere, dar şi pe câteva biblioteci judeţene româneşti. Punctul de plecare a fost situaţia minorităţilor naţionale recunoscute oficial şi nevoia acestora de informare culturală. La o privire mai atentă, în cazurile în care nu există o politică uniformă, s-au observat diferenţe de abordare de la o bibliotecă la alta. Deoarece societatea românească este sub semnul multiculturalismului de sute de ani, iar prin analogie multilingvismul este prezent în multe regiuni ale ţării,  motivarea prezentării multilingve a site-urilor culturale, de bibliotecă în cazul de faţă, este absolut justificată. Accentul este pus pe necesitatea unei bune comunicări cu absolut toţi cei care vizitează site-ul unei biblioteci şi pe atenţia dată de instituţiile naţionale aspectului lingvistic din spaţiul online.

Cuvinte cheie: bibliotecă, multilingvism, spaţiu virtual, site de bibliotecă, legislaţie.

The language of communication of the libraries, through the website, is an important element in facilitating the virtual interaction between the institution and the users.  Attention was directed to five European national libraries, mainly, but also to several Romanian county libraries. The starting point was the situation of officially recognized national minorities and their need for cultural information. At a closer look, there were differences in approach from one library to another, where there is no uniform policy. Because the Romanian society is under the sign of multiculturalism for hundreds of years  and by analogy multilingualism is present in many regions of the country, the motivation of the multilingual presentation of the cultural, library sites in the present case is absolutely justified.  The focus is on the need for a good communication with everyone who visits a library's website and the attention of the national institutions to the linguistic aspect of the online space.

Key words: library, multilingualism, virtual space, library site, legislation.

Argument

Biblioteca secolului XXI este instituţia modernă care trebuie să fie prezentă şi în spaţiul online pentru a răspunde absolut tuturor solicitărilor de informare. Instituţiile de cultură au fost printre primele care au înţeles necesitatea de a-şi realiza un site web cât mai bine organizat, reprezentativ, real şi atractiv. Site-urile de bibliotecă sunt printre cele mai accesate site-uri de instituţii culturale, acestea fiind vizitate pentru găsirea informaţiilor legate de activitatea bibliotecii, dar şi pentru posibilitatea consultării catalogului online, pus la dispoziţia utilizatorilor din mediul online. Aspectul acesta este foarte important în cercetarea întreprinsă, dorind să punctăm necesitatea unei bune comunicări cu absolut toţi cei care vizitează site-ul unei biblioteci.

Un element important în acest studiu este limba de comunicare a bibliotecii cu utilizatorii săi din mediul online, prin intermediul site-ului. Atenţia a fost îndreptată spre cinci biblioteci naţionale europene, cu precădere, dar şi pe câteva biblioteci judeţene româneşti. S-a pornit de la situaţia minorităţilor naţionale recunoscute oficial şi nevoia acestora de informare culturală. La o privire mai atentă, în cazul în care nu există o politică uniformă, s-au observat diferenţe de abordare de la o bibliotecă la alta. Deoarece societatea românească este sub semnul multiculturalismului de sute de ani, iar prin analogie multilingvismul este prezent în multe regiuni ale ţării,  motivarea prezentării multilingve a site-urilor culturale, de bibliotecă în cazul de faţă, este absolut justificată. 

Aspecte multiculturale în România

Până la Marea Unire din 1918, pe meleagurile ţării noastre migraţia a fost practicată mai ales de etnici armeni, turci, germani, italieni, ruşi şi alte câteva naţionalităţi. În zonele vestice ale României au existat astfel de comunităţi importante, situaţia Aradului fiind un bun exemplu. Oraşul,  cu o istorie interesantă, a stat sub ocupaţii străine timp de aproape 400 de ani, putând menţiona aici Imperiul Otoman, Habsburgic, Austriac şi Austro-Ungar. O consecinţă a ocupaţiei amintite este şi prezenţa turcilor, de exemplu, „care au trăit, cu intermitenţe, vreme de aproape 150 de ani, în Aradul de atunci, [1660], în bună înţelegere cu ralialele, adică cu românii, sârbii, macedoromânii şi maghiarii, care-şi aveau casele în mahalalele din afara zidurilor”¹.

La ani distanţă, mai exact în preajma anului 1918, diversitatea etnică în spaţiul românesc a crescut, mai ales datorită redobândirii Transilvaniei şi Basarabiei, iar populaţia României a suportat modificări importante, conform statisticii, procentele fiind: „17% maghiari, 4,4% germani, 3,2% evrei, 1,7% rromi şi 2,9% ruşi, circa 29% din întreaga populaţie”². Astfel se explică diversitatea etnoculturală pe care o întâlnim astăzi  în multe zone ale ţării noastre, situaţie care ne aşează în rândul ţărilor cu tradiţie multiculturală. Acest aspect a rezistat chiar dacă între 1947-1990 numărul etnicilor germani şi evrei, care părăseau România, era semnificativ, printre motive fiind şi „ocuparea ţinuturilor de la est de către Uniunea Sovietică, Holocaustul”³.            

În perioada actuală, putem spune că prin politicile guvernamentale a fost reglementată atât utilizarea limbii materne în instituţii şi administraţia locală, în zonele în care populaţia etnică depăşeşte 20% din numărul locuitorilor⁴, cât şi reprezentarea parlamentară în camerele decizionale. Statul român recunoaşte 19 minorităţi care beneficiază de protecţie şi drepturile ratificate la nivel internaţional, iar „membrii minorităţilor etnice nou-venite sunt protejaţi”⁵ împotriva discriminării, neavând însă acces la drepturile minorităţilor deja recunoscute⁶. Au existat de-a lungul anilor multe instituţii guvernamentale care au avut ca obiect de activitate rezolvarea problemelor minorităţilor naţionale, titulatura instituţiilor suportând modificări în funcţie de guvernare. În prezent, Departamentul pentru Relaţii Interetnice este în directa subordonare a prim-ministrului şi are printre atribuţii: promovarea şi organizarea de „programe privind garantarea, păstrarea, exprimarea, promovarea şi dezvoltarea identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale”⁷.

Cadrul legislativ intern şi internaţional

Venind în întâmpinarea politicilor internaţionale axate de multilingvism, multiculturalism şi interculturalism, ne dorim ca statul român să ia măsuri mai ferme care să evidenţieze nu doar protecţia etnicilor, dar şi accesul acestora la cultură în limba lor, în mod egal. În acest sens au fost adoptate măsuri legislative la nivel european care pot fi invocate în multe cazuri şi situaţii.  În art. 12, pct. 1, din Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare sunt recomandate angajamente pentru părţile reprezentante ale grupului majoritar şi minoritar:

a. „să încurajeze formele de exprimare si iniţiativele specifice limbilor regionale sau minoritare şi să favorizeze diferite mijloace de acces la operele produse în aceste limbi”;

b.  „să favorizeze diferitele modalităţi de acces în alte limbi la operele produse în limbile regionale sau minoritare, sprijinind şi dezvoltând activităţile de traducere, dublare, post-sincronizare şi subtitrare”;

c.  „să favorizeze accesul în limbile regionale sau minoritare la operele produse în alte limbi, sprijinind şi dezvoltând activităţile de traducere, dublare, post-sincronizare si subtitrare”⁸.

La nivel european şi naţional, adoptarea acestor reglementări este demersul important prin care instituţiile de cultură sunt încurajate să aplice aceste prevederi în relaţia cu cetăţenii grupurilor minoritare. Articolul 12, pct. 1, al Cartei face referire expresă la „activităţi  şi facilităţi culturale - în special biblioteci, videoteci, centre culturale, muzee, arhive, academii [...]”⁹, ceea ce face justificată folosirea limbilor minorităţilor, atât în spaţiul fizic, cât şi în spaţiul online. Rezolvarea eventualelor probleme care apar între stat şi grupurile minoritare  revine instituţiilor de resort cu atribuţii sociale. „Multiculturalismul funcționează cel mai bine dacă relațiile dintre stat și minorități sunt privite ca o problemă a politicii sociale, nu ca o problemă a securității statului”¹⁰. Grija guvernelor ante- şi post-decembriste pentru cele două mari minorităţi naţionale din România, vorbind aici despre minoritatea maghiară şi germană, este evidentă, dar nu este suficientă. Statul român recunoaşte oficial 19 etnominorităţi, ceea ce motivează ca măcar primele 4 dintre minorităţile declarate să se regăsească printre cele care beneficiază de opţiunile lingvistice în interfaţa site-urilor oficiale ale instituţiilor, aşa cum se obişnuieşte în alte ţări cu populaţie minoritară acceptată oficial. În capitala ţării, de asemenea, se regăsesc minoritari din aproximativ toate cele 19 grupuri etnice, aspect care atrage după sine nevoia absolută de a lua în seamă măcar reprezentanţii minorităţilor reprezentative. 

Limbile străine de circulaţie internaţională sunt folosite opţional ca limbă alternativă în interfaţa site-ului unei instituţii româneşti, iar cele ale minorităţilor declarate oficial doar acolo unde se regăsesc peste 20% locuitori minoritari din unitatea administrativă. Aşadar, şi instituţile din capitala ţării ar trebui să adopte această politică lingvistică, dacă se va ţine cont de faptul că procentul vorbitorilor celor două limbi, maghiara şi germana, este mai mare şi datorită dezvoltării demografice alerte. Instituţiile naţionale, de la cele guvernamentale până la cele de cultură, trebuie să se ralieze la adoptarea unei reguli unanime, iar cele două limbi ale grupurilor etnice cele mai reprezentative din România să se regăsească alături de limbile engleză şi franceză, ca limba alternativă a site-ului.

O problemă delicată rămâne situaţia minorităţii rrome care a escaladat în ultimele statistici oficiale, făcând să apară ca a doua minoritate din România, după cea maghiară. Conform rezultatelor recensământului din 2011, numărul celor care s-au declarat rromi a fost de 621.600 adică 3,3% din 20.121.641, totalul populaţiei României la nivelul acelui an¹¹. La momentul actual nu se cunosc încă rezultatele recensământului din 2022 (2021). Acest subiect legat de educaţia rromilor şi de accesul lor la cultură este de anvergură şi necesită un studiu separat pentru a acoperi tema. Însă, se cuvine să expunem câteva aspecte care să justifice anumite politici de stat.

Integrarea rromilor în societate s-a făcut încă din vremea regimului comunist, şcolarizarea acestora fiind obligatorie.  Prin această măsură se dorea creşterea nivelului de educaţie al tuturor rromilor care veneau după ani de robie şi excludere socială. Pentru un bun procent dintre rromii şcolarizaţi, obiectivul politicii de stat a fost atins, mai exact, mulţi dintre rromii care au frecventat o formă de învăţământ au scăpat de stigmatul analfabetismului. Chiar dacă în prezent se adoptă aceeaşi politică de educaţie, şcolarizarea făcându-se în limba română la formele de învăţământ obligatorii, şi opţional în limba romani, în învăţământul universitar, rămâne o importantă fractură între nivelul educaţiei etnicilor rromi şi al celorlalte minorităţi din  România. Dacă ceilalţi minoritari sunt vorbitori ai unei limbi cu tradiţie scrisă, etnicii rromi au fost multă vreme dezavantajaţi de lipsa unei astfel de limbi, foarte mulţi ani ea fiind folosită doar ca limbă vorbită. Acest aspect este o posibilă cauză pentru care limba romani nu este regăsită ca limbă alternativă în spaţiul online al instituţiilor oficiale naţionale româneşti.

Eforturi de a pune bazele unui alfabet romani au fost făcute de lingvişti, iar după 1990 au apărut traduceri ale manualelor din învaţământul primar, acestea fiind manuale opţionale. Vor fi necesari mulţi ani pentru a se forma o generaţie de etnici rromi care să folosească limba romani în paralel cu limba română pentru a se exprima în scris.

Practica internaţională

Îndreptându-ne atenţia spre câteva ţări cu populaţie minoritară recunoscută la nivel administrativ-politic, putem remarca preocuparea acordată de instituţiile naţionale aspectului lingvistic din spaţiul online. Fiind interesaţi de biblioteci, ne-am orientat în mod special spre acest tip de instituţie culturală şi modul de prezentare în spaţiul online. Modelul Suediei este relevant, iar atenţia acordată de guvernul suedez migraţiei şi imigranţilor, dar şi grupurilor minoritare, este un exemplu de bune practici în acest sens. Bibliotecile din Suedia sunt instituţii cu un înalt grad profesional, ministerul de resort având grijă ca acestea să fie incluse în multe proiecte culturale pentru care se alocă fonduri consistente în aceste scop¹².

„Conştientizarea nevoii de consolidare a rolului bibliotecilor ca locuri de întâlnire pentru oameni din medii diferite care doresc să acceseze informaţii din cultură sau ştiinţă are ca efect adaptarea activităţilor bibliotecilor pentru a veni în sprijinul refugiaţior şi persoanelor venite recent în Suedia. În această direcţie, guvernul suedez a decis ca un procent de 0.5 milioane de dolari să fie preluate din circuitul agricol pentru achiziţie de literatură”¹³, iar The Swedish Agency for Accessible Media (Agenţia Suedeză pentru Media Accesibilă) a primit împuternicirea de a crea facilităţi cetăţenilor nevorbitori de limba suedeză în vederea accesului la literatură şi informaţii civice, în acest scop fiind alocate 500 000 SEK (moneda locală) în bugetul anului 2016¹⁴. 

În încercarea de percepere a logicii politicii practicate de guvernul suedez şi a Ministerului Culturii, au fost evidenţiate câteva fragmente din comunicatele oficiale ale ministrului Culturii din Suedia, tocmai pentru a compara modul de abordare diferit al autorităţilor din România şi această ţară care tratează exemplar problema minorităţilor, a migranţilor, într-un cuvânt, a persoanelor care nu sunt vorbitoare nativ ai limbii suedeze, dar au nevoie de informaţie şi cultură în mod egal cu cetăţenii nativi.

Concret, observând atenţia dată de Biblioteca Naţională a Suediei, este lesne de înţeles că intenţiile, expuse de factorii decidenţi ai ministerului responsabil, nu rămân simple deziderate, ci devin obiective îndeplinite. Limba suedeză este percepută ca o limbă dificil de învăţat şi de vorbit. Acesta poate fi considerat un motiv solid pentru care  Biblioteca Naţională a Suediei a decis ca vizitatorii site-ului bibliotecii, non-vorbitori ai limbii suedeze, să primească informaţii despre această instituţie în limbile de circulaţie internaţională: engleză, franceză, spaniolă,  precum şi în arabă, rusă, idiş, finlandeză, meänkieli (un dialect oficial al minorităţii finlandeze), sámi (numele generic al limbilor vorbite în nordul Norvegiei, Suediei şi Finlandei) cu trei dialecte. (Anexa: 1, 2, 3) Surprinzătoare este însă regăsirea limbii romani chib (limba minorităţilor rrome), cu alte trei dialecte,  printre limbile străine în care se oferă date despre instituţie.

Anexa 1

Anexa 2

Anexa 3

Un argument solid în folosirea altor limbi pentru prezentarea informaţiilor în spaţiul online este tocmai politica practicată de guvernul suedez în relaţia cu imigranţii, motiv pentru care au fost înfiinţate Agenţia Suedeză pentru Migraţie şi Ministerul Suedez pentru Integrare şi Migraţie care funcţionează în cadrul Ministerului de Justiţie. De asemenea, conţinutul site-ului oficial al Guvernului este disponibil în 18 limbi şi dialecte¹⁵.

Un alt model de instituţie culturală care se preocupă în mod deosebit de aspectul multilingv al prezentării site-ului este Biblioteca Naţională a Spaniei. Interfaţa site-ului acestei biblioteci este prezentată în cinci limbi: engleză şi franceză, precum şi în limbile catalană, bască, galiciană, acestea fiind limbile populaţiei minoritare recunoscută oficial de statul spaniol.

Anexa 4

Catalana este limba vorbită atât de catalanii din Spania (comunităţile autonome Catalonia, Valencia şi Insulele Baleare), dar şi de un procent important al populaţiei regiunii franceze de la graniţa cu Spania, Roussillon, unde este limbă regională, precum şi în Sardinia, regiune italiană. În principatul Andora, catalana este limba oficială iar în regiunile istorice spaniole menţionate mai sus, catalana este limbă co-oficială¹⁶. Limba bască (cunoscută şi euskara), a doua limbă a unui grup minoritar regăsită în meniul multilingv al site-ului,  este „vorbită de-a lungul frontierei dintre Franţa şi Spania de peste 600.000 de persoane”¹⁷, regiunea autonomă Ţara Bascilor fiind situată în nordul Spaniei.

Biblioteca Naţională a Franţei este cel de-al treilea exemplu de instituţie culturală cu bune practici în aplicarea principiului multilingvismului în prezentarea site-lui oficial. Utilizatorii  spaţiului online care vizitează site-ul BNF pot vizualiza totalitatea informaţiilor conţinute în nouă limbi străine. Dintre limbile în care se poate face interogarea şi regăsirea unei informaţii din acest site se pot menţiona: engleză, spaniolă, portugheză, germană şi italiană, rusă, iar ca limbi mai puţin întâlnite în meniul lingvistic pus la dispoziţie de autoritatea unui site cultural european găsim: arabă, chineză şi japoneză. (Anexa 5) În cazul BNF, nu se poate discuta de introducerea limbilor grupurilor etnice, aici fiind adoptată politica ONU (Organizaţia Naţiunilor Unite), instituţia internaţională cea mai reprezentativă la nivel mondial, care are ca limbi oficiale: engleză, chineză, arabă, franceză, rusă şi spaniolă, iar conţinutul site-ului oficial este accesibil în toate aceste limbi¹⁸.

Anexa 5

Un ultim model de bibliotecă naţională cu un site oficial disponibil în mai multe limbi străine este Biblioteca Naţională a Elveţiei (Anexa 6), ţară despre care ştim că are o neutralitate politică şi a cărei populaţie este formată din vorbitori ai limbii franceze, italiene, germane şi retoromane, aceste limbi fiind recunoscute oficial, conform Constituţiei federale a Elveţiei¹⁹. În susţinerea acestora vine şi Iris H. Marthaler care în scurtul istoric al instituţiei spunea  „Biblioteca Națională Elvețiană este destinată să fie deschisă tuturor și, prin amploarea colecției sale, își propune să reflecte pluralitatea și diversitatea culturii elvețiene”²⁰.

Anexa 6²¹

Multilingvismul site-ului de bibliotecă românească

Biblioteca Naţională a României este un etalon în domeniul biblioteconomic, o instituţie marcantă, activă în mediul cultural-ştiinţific românesc, şi alături de Biblioteca Academiei Române, care are statut de bibliotecă naţională, conferit prin lege (Legea 334/2002), este cea mai importantă bibliotecă din România. Studiul de faţă are la bază o cercetare comparativă în care sunt incluse cele patru biblioteci naţionale ale Suediei, Spaniei, Franţei şi Elveţiei, iar de partea cealaltă, cele două biblioteci naţionale româneşti.

Confruntând aspecte prevăzute în legislaţia românească legate de domeniul vizat cu ceea ce se aplică în realitate, se poate constata existenţa unor elemente prezente doar la nivel teoretic, limba minorităților reprezentative lipsind în opţiunile lingvistice ale site-urilor instituţiilor româneşti invocate, prezente în spațiul online. Astfel, Biblioteca Națională a României și Biblioteca Academiei Române oferă acces la conţinutul site-urilor în limba română, cea de-a doua instituţie având şi limba engleză ca opţiune. Biblioteca Națională a României îşi prezintă site-ul exclusiv în limba română, neregăsind o alternativă lingvistică pentru vizitatorii non-vorbitori ai limbii române. Desigur că aceste situaţii sunt temporare şi în viitorul apropiat se vor adăuga şi alte limbi de comunicare în interfeţele site-urile celor două biblioteci naţionale româneşti, intrând astfel în rândul instituţiilor culturale europene similare care acordă atenţie aspectului multilingvistic. 

Dorind să găsim totuşi biblioteci româneşti care ţin seama de realitatea europeană, vom analiza câteva biblioteci judeţene. Printre cele mai cunoscute astfel de cazuri se poate semnala Biblioteca Judeţeană „Astra”, Sibiu (cu meniu  în limbile: engleză, germană şi franceză) (Anexa 6); Biblioteca Judeţeană „Octavian Goga”, Cluj (cu interfaţa site-ului în limbile: engleză, maghiară şi franceză) (Anexa 7); Biblioteca Județeană „I. S. Bădescu”, Sălaj (cu interfaţa site-ului în limba engleză); Biblioteca Judeţeană „Sorin Titel”, Timiş, al cărui site are interfaţa momentan doar în limba română, dar dă posibilitatea vizitatorilor să opteze pentru o limbă străină atunci când accesează OPAC-ul (catalogul online), modulul sistemului integrat oferind o casetă de căutare multilingvă în: rusă, engleză, chineză şi japoneză.

Anexa 7²²

Anexa 8²³

Recomandările specialiştilor

MINERVA (MInisterial NEtwoRk for Valorising Activities in digitisation)²⁴, reţeaua „tematică în domeniul culturii, informaţiei ştiinţifice şi al conţinutului de cercetare”²⁵, constituită a fi o modalitate de cooperare a Grupului Experţilor Statelor Membre pentru Digitizare şi Prezervare Digitală, care a luat fiinţă în martie 2007²⁶, a realizat un Ghid al Principiilor de Calitate pentru Site-urile Culturale care cuprinde toate cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească un astfel de site. Conform Principiului VII - Multilingvismul, este indicat ca un site cultural să ofere acces la conţinut în cel puţin o altă limbă străină decât cea oficială. La nivel european, ideal ar fi ca un site de cultură să conţină informaţii în toate limbile membrilor UE²⁷.

De asemenea, în setul celor zece principii se face referire la valoarea unui site care este reflectată de mărimea numărului de vizitatori care accesează şi se foloseşte de informaţiile existente în conţinutul său. Astfel, prin bariera de limbă, numărul vizitatorilor va fi restrâns semnificativ, iar informaţia căutată neutilizată corespunzător. Ca o recomandare a proiectului MINERVA, instituţiile care patronează site-urile trebuie să se concentreze asupra aspectului multilingv şi să facă posibilă o interfaţă în cel puţin două limbi de circulaţie internaţională (chiar şi parţial multilingv), soluţie preferabilă unei interfeţe monolingve. Un utilizator al bibliotecii în mediul online trebuie să aibă posibilitatea de a interacţiona cu instituţia fără ca limba să devină un impediment în accesarea informaţiilor cu caracter cultural conţinute în site-ul acesteia. În Principiul IV - Accesibilitatea, accesul la cultură trebuie să fie universal pentru toţi membrii comunităţii²⁸ şi, de aceea, site-ul bibliotecii trebuie să faciliteze comunicarea, să creeze un canal prin care întrebările utilizatorului să fie înţelese, iar răspunsurile să întrunească condiţiile lingvistice dorite de acesta.

O abordare importantă a avut şi IFLA (International Federation of Library Associations)²⁹, care a elaborat Manifestul Bibliotecilor Multiculturale aprobat de Consiliul de conducere în 2006 şi „prezentat în cadrul celei de-a 35-a sesiuni a Conferinţei Generale UNESCO”³⁰. Potrivit acestui manifest, „bibliotecile de toate tipurile ar trebui să reflecteze, să sprijine şi să promoveze diversitatea culturală şi lingvistică la nivel internaţional, naţional şi local şi astfel să lucreze pentru dialogul intercultural şi cetăţenia activă”³¹, iar unul dintre principiile acestui act prevede ca bibliotecile să  „furnizeze informaţii în limbile şi tipuri de scriere” venind astfel în „întâmpinarea diversităţii culturale şi lingvistice”³². Inclusiv site-ul IFLA este prezentat în şapte limbi (arabă, chineză, engleză, franceză, germană, rusă, spaniolă) aceasta fiind responsabilitatea grupului de lucru pentru Multilingvismul IFLA, care a fost înfiinţat în luna august 2011 de către Consiliul de Conducere IFLA³³.

Concluzii

Bibliotecile româneşti au nevoie de o politică uniformă care să fie în acord atât cu legislaţia în vigoare, dar mai ales cu legislaţia europeană care prevede clar abordarea multilingvismului de către aceste instituţii culturale care sunt depozitare ale culturii scrise şi adevărate centre info-documentare cu un important rol în comunicarea valorilor către toţi cei care consumă cultură, eliminând bariere de orice tip, inclusiv lingvistice în acest caz. Exemplele instituţiilor străine similare sunt încurajatoare şi bune de pus în practică, iar ţara noastră poate aplica la nivel naţional câteva reguli esenţiale, precum şi elaborarea unui regulament de principii de calitate. 

 

BIBLIOGRAFIE:

1. ANDREESCU, Gabriel. Multiculturalismul. În: Miroiu, Mihaela. Ideologii politice actuale: semnificaţii, evoluţii şi impact. Iaşi: Polirom, 2012, 475 p.
2. COLTA, Elena Rodica. Aradul - un model de multiculturalitate în contextul Uniunii Europene. În: Şimandan, Matei. (coord.) Valori, educaţie şi multiculturalitate. Timişoara: Mirton,  2006, 280 p.
3. CONSTANTINESCU,  Mihai. Prezenţa bibliotecilor în politicile europene. În: Regneală, Mircea (coord.) Tratat de biblioteconomie, vol. I: Biblioteconomie generală. Bucureşti: ABR,  2013, 471 p.

 

WEBGRAFIE:

1. ARCHIVES 2011-2012 — Key Initiative 5: Multilingualism Programme: A multilingual IFLA website opens windows to the world. [online], 13 septembrie 2014. [Accesat în 24. 07.2018]. Disponibil pe internet la adresa: https://www.ifla.org/strategic-plan/key-initiatives/2011-2012/multilingualism
2. AMBASADA României în Confederaţia Elveţiană, Biroul de Promovare Comercială și Economică BERNA. Îndrumar de afaceri Elveţia, 2018. [online]. [accesat în 30.07.2018]. Disponibil pe internet la adresa: http://www.imm.gov.ro/documents/10197/55479/Indrumar+de+afaceri+Elvetia+2018.pdf/3bfc38df-4f12-4a22-ac5b-6335e468d15b
3. AMBASADA României în Regatul Spaniei. Date generale. [online]. [accesat în 8.10.2022]. Disponibil pe internet la adresa: https://madrid.mae.ro/node/484    
4. BAH Kuhnke, Alice. SEK 250 million for better libraries throughout the country. [online] . [22 septembrie, 2017]. [accesat în 4.10.2022]. Disponibil pe internet la adresa: http://www.government.se/articles/2017/09/sek-250-million-for-better-libraries-throughout-the-country/
5. BAH Kuhnke, Alice. The Government is investing in a Sweden that keeps together. [online]. [15 aprilie, 2016]. [accesat în 02.05.2018]. Disponibil pe internet la adresa:   http://www.government.se/press-releases/2016/04/the-government-is-investing-in-a-sweden-that-keeps-together/
6. CARTA europeană a limbilor regionale sau minoritare. Adoptată la Strasbourg la 5 noiembrie 1992. A intrat în vigoare la 1.03.1998. (Romania a semnat Carta la 17 iulie 1995). [online]. [accesat în  4.10.2022]. Disponibil pe internet la adresa: http://www.edrc.ro/docs/docs/carta/Carta-limbilor.pdf
7. GUVERNUL Suediei: ministere şi miniştri. [online] [accesat în 4.10.2022] Disponibil pe internet la adresa:   https://www.government.se/government-of-sweden/
8. HOTĂRÂREA de Guvern nr. 111/2005 privind organizarea şi funcţionarea Departamentului pentru Relaţii Interetnice. [online]. [accesat în 4.10.2022]. Disponibil pe internet la adresa: https://dri.gov.ro/w/hg-nr-111-2005-privind-organizarea-si-functionarea-departamentului-pentru-relatii-interetnice/
9. KYMLICKA, Will. Multiculturalism: succes, failure and the future. p. 2 [online]. [accesat în 4.10.2022] Disponibil pe internet la adresa: https://www.researchgate.net/publication/268290572_Multiculturalism_Success_Failure_and_the_Future
10. PATRICIA, Lidia. Zece limbi străine mai puţin cunoscute. 21.01.2013 [online]. [accesat în 07.05.2018]. Disponibil pe internet la adresa:  https://hyperliteratura.ro/zece-limbi-straine-mai-putin-cunoscute/
11. LEGEA administrației publice locale, nr. 215 din 23 aprilie 2001 (**republicată**). [online]. [accesat în  4.10.2022]. Disponibilă pe internet la adresa: https://edirect.e-guvernare.ro/Uploads/Legi/11683/Legea%20215%20din%202001%20actualizata.pdf
12. MANIFESTUL Bibliotecilor Multiculturale IFLA. [online]. [accesat în 07.05.2018]. Disponibil pe internet la adresa: https://www.ifla.org/files/assets/library-services-to-multicultural-populations/publications/multicultural_library_manifesto-ro.pdf
13. MINERVA Working Group 5. Quality Principles for Cultural Websites: a Handbook. [online]. [accesat în 07.05.2018]. Disponibil pe internet la adresa:  http://www.minervaeurope.org/publications/qualitycommentary/qualitycommentary050314final.pdf
14. MARTHALER, Iris H. The Union Catalogue Of Swiss Posters Elag 2003. [online]. [accesat în 3.10.2022]. Disponibil pe internet la adresa: https://lib.ugent.be/download/elag/archive/elag2003/papers/Article_ELAG_final(marthaler).pdf  
15. UNITED NATIONS. Official Languages. [online]. [accesat în 07.05.2018]. Disponibil pe internet la adresa: http://www.un.org/en/sections/about-un/official-languages
16. VOICULESCU, Loredana. Recensământ, date finale: Câţi români mai sunt în România. Harta emigraţiei în Europa. În: Gândul: [online] 4 iulie 2013. [accesat în 4.10.2022].Disponibil pe internet la adresa: https://www.gandul.ro/financiar/recensamant-date-finale-cati-romani-mai-sunt-in-romania-harta-emigratiei-in-europa-11082108

______________________________

Autorii își asumă responsabilitatea pentru corectitudinea informaţiilor şi pentru opiniile exprimate în articolele trimise spre publicare.

* Email: popescuoanavalentina[at]gmail.com

¹ COLTA, Elena Rodica. Aradul - un model de multiculturalitate în contextul Uniunii Europene. În: Şimandan, Matei. [coord.]. Valori, educaţie şi multiculturalitate. Timişoara: Mirton,  2006, p. 175.

² ANDREESCU, Gabriel. Multiculturalismul. În: Miroiu, Mihaela. Ideologii politice actuale, semnificaţii, evolutii şi impact, Iaşi: Polirom, 2012, p. 288

³ Ibidem.

⁴ LEGEA administrației publice locale, nr. 215 din 23 aprilie 2001 (**republicată**). [online]. [accesat în  4.10.2022]. Disponibilă pe internet la adresa: https://edirect.e-guvernare.ro/Uploads/Legi/11683/Legea%20215%20din%202001%20actualizata.pdf

⁵ ANDREESCU, Gabriel. Op.cit.,  p. 288

⁶ Ibidem.

⁷ HOTĂRÂREA de Guvern nr. 111/2005 privind organizarea şi funcţionarea Departamentului pentru Relaţii Interetnice. [online]. [accesat în 4.10.2022]. Disponibil pe internet la adresa: https://dri.gov.ro/w/hg-nr-111-2005-privind-organizarea-si-functionarea-departamentului-pentru-relatii-interetnice/

⁸ CARTA europeană a limbilor regionale sau minoritare. Adoptată la Strasbourg la 5 noiembrie 1992. A intrat în vigoare la 1.03.1998. (Romania a semnat Carta la 17 iulie 1995). [online]. [accesat în  4.10.2022]. Disponibil pe internet la adresa: http://www.edrc.ro/docs/docs/carta/Carta-limbilor.pdf   

⁹ Ibidem.

¹⁰ KYMLICKA, Will. Multiculturalism: succes, failure and the future. p. 2 [online]. [accesat în 4.10.2022] Disponibil pe internet la adresa: https://www.researchgate.net/publication/268290572_Multiculturalism_Success_Failure_and_the_Future

¹¹ VOICULESCU, Loredana. Recensământ, date finale: Câţi români mai sunt în România. Harta emigraţiei în Europa. În: Gândul: [online] 4 iulie 2013. [accesat în 4.10.2022].Disponibil pe internet la adresa:   https://www.gandul.ro/financiar/recensamant-date-finale-cati-romani-mai-sunt-in-romania-harta-emigratiei-in-europa-11082108

¹² BAH Kuhnke, Alice. SEK 250 million for better libraries throughout the country. [online] . [22 septembrie, 2017]. [accesat în 4.10.2022]. Disponibil pe internet la adresa:   http://www.government.se/articles/2017/09/sek-250-million-for-better-libraries-throughout-the-country/  

¹³ Idem.  The Government is investing in a Sweden that keeps together. [online]. [15 aprilie, 2016]. [accesat în 4.10.222]. Disponibil pe internet la adresa:   http://www.government.se/press-releases/2016/04/the-government-is-investing-in-a-sweden-that-keeps-together/  

¹⁴ Ibidem.

¹⁵ GUVERNUL Suediei: ministere şi miniştri. [online] [accesat în 4.10.2022] Disponibil pe internet la adresa:   https://www.government.se/government-of-sweden/

¹⁶ AMBASADA României în Regatul Spaniei. Date generale. [online]. [accesat în 8.10.2022]. Disponibil pe internet la adresa: https://madrid.mae.ro/node/484    

¹⁷ PATRICIA, Lidia. Zece limbi străine mai puţin cunoscute. 21.01.2013 [online]. [accesat în 8.10.2022]. Disponibil pe internet la adresa:  https://1traducator.wordpress.com/2013/02/25/zece-limbi-straine-mai-putin-cunoscute/

¹⁸ UNITED NATIONS. Official Languages. [online]. [accesat în 4.10.2022]. Disponibil pe internet la adresa:     http://www.un.org/en/sections/about-un/official-languages/  

¹⁹ AMBASADA României în Confederaţia Elveţiană, Biroul de Promovare Comercială și Economică BERNA. Îndrumar de afaceri Elveţia, 2018, p. 2 [online]. [accesat în 2.10.2022]. Disponibil pe internet la adresa: http://www.imm.gov.ro/adaugare_fisiere_imm/2018/11/ELVETIA_Indrumar-de-afaceri-sept.2018-1.pdf

²⁰ MARTHALER, Iris H. The Union Catalogue Of Swiss Posters Elag 2003. [online]. [accesat în 3.10.2022]. Disponibil pe internet la adresa: https://lib.ugent.be/download/elag/archive/elag2003/papers/Article_ELAG_final(marthaler).pdf   

²¹ Swiss National Library. [online]. [accesat în 3.10.2022]. Disponibil pe internet la adresa: https://www.nb.admin.ch/snl/en/home.html

²² BIBLIOTECA Judeţeană „Astra”, Sibiu [online]. Disponibil pe internet la adresa: http://bjastrasibiu.ro/

²³ BIBLIOTECA Judeţeană „Octavian Goga”, Cluj. [online]  Disponibil pe internet la adresa: http://www.bjc.ro/new/

²⁴ MINERVA, http://www.minervaeurope.org/publications/qualitycommentary

²⁵ CONSTANTINESCU,  Mihai. Prezenţa bibliotecilor în politicile europene. În: REGNEALĂ, Mircea (coord.) Tratat de biblioteconomie, vol. I: Biblioteconomie generală. Bucureşti: ABR,  2013, p. 379.

²⁶ Ibidem.

²⁷ MINERVA Working Group 5. Quality Principles for Cultural Websites: a Handbook, p. 46 [online]. [accesat în 3.10.2022]. Disponibil pe internet la adresa:  https://pdfcoffee.com/quality-principles-for-cultural-websites-a-handbook-digitising-content-together-pdf-free.html

²⁸ Ibidem, p. 33

²⁹ IFLA. [online] [accesat în 3.10.2022]. Disponibil pe internet la adresa: https://www.ifla.org/

³⁰ MANIFESTUL Bibliotecilor Multiculturale IFLA. [online]. [accesat în 3.10.2022]. Disponibil pe internet la adresa: https://repository.ifla.org/bitstream/123456789/749/1/multicultural_library_manifesto-ro.pdf

³¹ Ibidem.

³² Ibidem.

³³ IFLA Key Initiatives 2011-2012 in action. [online]. [Accesat în 3. 10.2022] Disponibil pe internet la adresa: https://www.ifla.org/strategic-plan/key-initiatives/2011-2012/multilingualism