n. 21 ianuarie 1782, Viena – m. 11 martie 1849, Sibiu. Istoriograf, etnograf, profesor de drept austriac la Academia juridică săsească din Sibiu.
După moartea lui Benigni, statul a cumpărat, prin decizie imperială (11 iulie 1855), biblioteca sa de 15.000 de volume, donând-o unor biblioteci reprezentative pentru Transilvania. O parte importantă a acestei donații va ajunge și la Cluj.
Tatăl său a fost agent aulic, avocat și notar la Tribunalul Comercial din Viena. Copilul a fost educat în spiritul dragostei pentru învățătură, dar moartea prematură a tatălui l-a obligat, pentru a-și asigura mijloace de subzistență, să îmbrățișeze cariera armelor. Sănătatea șubredă nu i-a permis, însă, să facă o carieră în domeniul militar, astfel că, din 1798, va ocupa diverse funcții oficiale în administrația austriacă. În calitate de concipist militar va fi detașat în 1802, în Transilvania, la Sibiu. După o scurtă întrerupere (1807-1810), când revine la Viena în cadrul Consiliului aulic de război, Joseph Heinrich Benigni von Mildenberg se stabilește definitiv la Sibiu, unde va trăi până la sfârșitul vieții. Aici va ocupa diferite funcții oficiale, devenind, în cele din urmă, director de cancelarie la Comandamentul de la Sibiu, funcție pe care o va ocupa până la pensionarea din iunie 1834. În 1 mai 1822 va primi dreptul de cetățenie al orașului Sibiu, devenind membru al comunității săsești a orașului.
A scris și a colaborat la ziarele Transilvania din Sibiu, precum și la Siebenbürger Boten unde va deveni și redactor șef. Excelează în mai multe domenii cum ar fi : geografia, statistica, precum și literatura, dreptul și istoria. Cunoștea mai multe limbi străine, iar pasiunea sa pentru științele umane și pentru studiu l-a ajutat să-și organizeze o impresionantă bibliotecă. A murit apărându-și convingerile politice, fiind împușcat în noaptea de 11 martie 1849 de către un revoluționar maghiar deoarece Benigni se împotrivea unirii Transilvaniei la Ungaria, militând, în interesul Austriei al cărei oficial era, pentru păstrarea autonomiei.