n. 1923, Gherla (Cluj). Militar de profesie, jurnalist, director-asistent la Europa Liberă.
Mircea Carp a donat bibliotecii o arhivă impresionantă cuprinzând articole, editoriale, interviuri, benzi de magnetofon și casete audio cu înregistrări ale emisiunilor de la radio Vocea Americii şi Europa Liberă, precum și multe alte documente valoroase.
Provine dintr-o familie veche moldovenească, tatăl său, Constantin Carp, militar de profesie, fiind originar din Iaşi, iar mama sa, Ecaterina (n. Catargi), se trage din familia cunoscuţilor oameni de stat şi diplomaţi. S-a născut în oraşul Gherla deoarece, în acel moment, tatăl său era comandantul unei unităţi de cavalerie din oraş. Când Mircea abia împlinise vârsta de doi ani, tatăl său a fost mutat la Chişinău.
În cartea de memorii Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine!, autorul își rememorează viața, menționând atât locurile prin care, datorită profesiei tatălui, a trecut în anii copilăriei și tinereții, cât, mai ales, oamenii pe care i-a întâlnit și care i-au lăsat amintiri frumoase.
Pentru că își dorea să îmbrățișeze cariera armelor, va urma, începând cu vara lui 1936, Liceul Militar „General George Macarovici” din Iași. A continuat cu Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu. În 1942, când a terminat liceul şi a dat examenul de bacalaureat, România se afla în război, ca aliată a Germaniei. Profitând de acordul care exista între cele două ţări, conform căruia elevii români puteau fi admişi la şcolile militare nemţeşti, tânărul Carp decide să urmeze cursurile Școlii Militare din Berlin. În martie 1943, a primit din partea şcolii gradul de caporal şi a fost trimis pe front, dar, în vara anului următor, i s-a permis să revină în țară ca absolvent al Şcolii de Tancuri Germane.
După război au început epurările din armată, fiind dat afară în 1946. A reușit să plece din țară în 1948. În perioada azilului din Austria a activat timp de trei ani şi jumătate în armata Statelor Unite, staționată în Salzburg, oraş care se încadra în zona americană de influenţă. A emigrat (1951) în Statele Unite prin intermediul unei vize speciale, devenind ziarist. A fsot şef al secţiei de limba română şi corespondent pentru Europa la postul de radio Vocea Americii. A realizat numeroase reportaje şi interviuri cu reprezentanţi ai diasporei româneşti din America, fiind cunoscut sub pseudonimul Dan Mircescu sau Mihai Şoimu. În perioada exilului a vizitat România de treisprezece ori, însoțind doi președinți americani, în 1969, pe Richard Nixon și, în 1975, pe Gerald Ford. După moartea primei soții, s-a stabilit în Munchen, continuând să activeze în serviciul postului de radio Vocea Americii. În Europa a cunoscut-o pe Gabriela, cea de-a doua soţie, o româncă refugiată în Munchen, cu care s-a şi căsătorit în data de 6 februarie 1976. A devenit redactor al departamentului Politic şi, apoi, director adjunct al postului de radio Europa Liberă.
Donaţia Mircea Carp oferită Bibliotecii Centrale Universitare "Lucian Blaga" conţine, printre altele, corespondenţa dintre Mircea Carp şi Regele Mihai I, interviuri cu personalităţi româneşti din exil, documente personale, autobiografii, fotocopii, reacţii din presă, precum și casete audio cu înregistrări ale emisiunilor de la radio Vocea Americii şi Europa Liberă, dar şi multe alte documente vizând aspecte ale realității din România comunistă, cu un real potenţial de cercetare pentru istoria presei şi a radioului din timpul Războiului Rece.
Pentru toată munca pe care a depus-o în favoarea ţării, atât la Vocea Americii, cât și la Europa liberă, Mircea Carp a fost decorat de preşedintele Emil Constantinescu, în data de 1 decembrie 2000, cu ordinul ”Steaua României”, în grad de comandor.
