Submitted by webmaster_multimedia on
Exponatul lunii
Condițiile deosebite în care se desfășoară activitățile cu publicul în această perioadă ne îndeamnă să căutăm soluții noi de interacționare. În lipsa posibilității de a vă invita să descoperiți patrimoniul pe care-l găzduim în cadrul obișnuitelor expoziții, ne propunem să vă prezentăm lună de lună câte o piesă din prețiosul nostru tezaur. Sperăm ca distanța să fie compensată de răgazul pe care vi-l puteți acorda pentru a privi sau a studia fiecare exponat în parte.
***
Februarie
Petru Maior, Orthographia romana, sive latino-valachica, una cum clavi, qua penetralia originationis vocum reserantur. Budae: typis Regiae Universitatis Hungaricae, 1819.
http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/patrimoniu/BCUCLUJ_FCS_BRV1039A.pdf
Deschidem această serie cu o lucrare a lui Petru Maior, unul dintre cei patru corifei ai Școlii Ardelene, care în urmă cu două veacuri, în februarie 1821 se stingea din viață la Budapesta. Autor de lucrări istorice, filologice, teologice sau pastorale și militant pentru drepturile românilor din Transilvania, Petru Maior a îndeplinit între 1809 și 1821 și funcția de revizor crăiesc al tipografiei românești din Buda, înființată în secolului al XVIII-lea sub semnul iluminismului. În această ambianță intelectuală, la începutul secolului al XIX-lea se configura ideea și nevoia publicării unui tezaur al limbii române. Demersul presupunea folosirea alfabetului latin pentru redarea limbii române, ridicând problema ortografiei.
Exponatul lunii – lucrarea Orthographia romana, sive latino-valachica, una cum clavi, qua penetralia originationis vocum reserantur, tipărită la Buda în 1819 – aduce în prim plan soluțiile formulate de Petru Maior, care s-au impus în cele din urmă, fiind preluate ca normă în elaborarea Lexiconului de la Buda. Lucrarea cuprinde în cele 103 pagini o primă parte de teoretizare, în limba latină, urmată de un Dialogu pentru inceputul linbei Romana intra Nepotu si Unchiu, redat în paralel în alfabet latin, cu ortografie etimologizantă, și cu caractere chirilice. Această a doua parte constituie o exemplificare a aplicării sistemului ortografic propus și o demonstrație a latinității limbii române, ilustrând în egală măsură preocupările istoriografice ale autorului. Pentru cititorul de acum, parcurgerea textului poate fi un exercițiu provocator, ocazionând o incursiune și o imersiune în istoria limbii și a formelor pe care le-a îmbrăcat în scris.
Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” păstrează două exemplare ale acestei lucrări, dintre care unul pare a fi fost dăruit primului său posesor chiar de către autor, după cum indică însemnarea: „L. B. Papp ex dono auctoris”. Mai multe scrieri ale lui Petru Maior, ale celorlalți corifei, precum și ale altor autori transilvăneni din secolele precedente și următoare pot fi consultate în colecția virtuală intitulată metaforic Biblioteca Digitală „Școala Ardeleană”: http://documente.bcucluj.ro/scoala/.
