Submitted by editor1 on
... în septembrie 2024
Două dintre spațiile generoase dedicate studiului din clădirea Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca au numele unor personalități pentru care luna septembrie e încarcată de semnificații.
Adrian Marino s-a născut în data de 5 septembrie 1921, la Iași și avea să devină critic, istoric și teoretician literar, păstrându-și forța de a crea liber, în ciuda arestării din 1948 (determinată de activitatea în cadrul „Școlii de cadre” a Tineretului Universitar Național-Țărănist, ilegal atunci), care a atras ani lungi de detenție; eliberat în 1957, după trei luni de libertate, e arestat din nou, apoi deportat în Bărăgan, cu domiciliu obligatoriu în Lătești, până în 1963. În 1964 se stabilește la Cluj, orașul soției sale, Lidia Bote, traducătoare prestigioasă, istoric și critic literar. În 1969 este reabilitat complet, după ce în 1965 primește din nou drept de semnătură. Perioada clujeană este „extrem de fecundă, productivă”, păstrându-și „libertatea de scris și de acțiune” (după propriile mărturisiri – Viața unui om singur, Iași, Polirom, 2010). În 1965 „debutează” cu Viața lui Alexandru Macedonski (București, Editura pentru Literatură), în 1973 apare Dicționarul de idei literare: A-G (București, Editura Eminescu), prima lucrare de acest gen în critica românească, în 1974 - Critica ideilor literare (Cluj-Napoca, Dacia). În 1985 primește Premiul Herder, urmând ca în perioada 1991-2000, să se publice în șase volume masiva Biografie a ideii de literatură. Sunt doar câteva repere pentru ceea ce a însemnat Adrian Marino pentru critica și istoria literară românească și nu numai. Prin voință testamentară, imensa bibliotecă personală (peste zece mii de volume, documente, manuscrise) a fost donată Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga”.
La etajul al doilea al clădirii centrale, sala de lectură destinată doctoranzilor și care adăpostește Fondul Adrian Marino îi poartă azi numele.
Eugeniu Coșeriu, cel mai mare lingvist al secolului al XX-lea, avea să se stingă din viață, la 7 septembrie 2002, la Tübingen. În galeria deschizătorilor de drumuri, Eugeniu Coșeriu este fondator al lingvisticii ca știință a culturii. După începerea studiilor universitare în Litere şi Drept la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (1939-1940), continuă studiile de romanistică şi slavistică la Universitatea din Roma (1940-1944), apoi cele de filosofie la Padova și Milano (1944, 1945). Între 1951-1963 este profesor de lingvistică generală la Montevideo, fondând aici prima Școală lingvistică din America de Sud. Din 1963 este profesor de filologie romanică, iar din 1966 până în 1991 este profesor de filologie romanică şi lingvistică generală, apoi profesor emerit la Universitatea din Tübingen. El completează teoria vorbirii a lui Ferdinand de Saussure, referindu-se și la Humboldt, Hegel și Aristotel. La Cluj își desfășoară activitatea Centrul de studii integraliste „Eugeniu Coșeriu” (primul centru lingvistic din lume cu această titulatură, după afirmațiile profesorului Coșeriu). În 1992, Eugeniu Coșeriu este distins cu titlul Doctor Honoris Causa al Universității Babeș-Bolyai. Câteva repere editoriale în limba română din cele peste 60 de titluri în limbile română, germană, spaniolă (regăsibile în fondurile Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga”) sunt amintite aici: Prelegeri și conferințe: 1992-1993, Introducere în lingvistică (1995), Sincronie, diacronie și istorie. Problema schimbării lingvistice (1997), Omul și limbajul său (1997), Lecții de lingvistică integrală generală (2000), Istoria filosofiei limbajului. De la începuturi până la Rousseau (2011), A spune lucrurile așa cum sunt... Conversații cu Eugeniu Coșeriu (2017), Dincolo de structuralism. Scrisori către Eugeniu Coşeriu şi istoria lingvisticii în secolul al XX-lea : corespondenţa Marius Sala - Eugeniu Coşeriu (2021).
La etajul întâi, Sala de lingvistică ce adăpostește, până în acest moment, peste 8000 de unități bibliografice din Arhiva Coșeriu, cu generozitate donate de Universitatea din Tübingen, îi poartă numele.
