Dezmirul tradiţionalul şi nou în fotografii

Expoziţie de fotografie

În perioada 10-29 martie 2010, Galleria Laterallia a Bibliotecii Centrale Universitare "Lucian Blaga" Cluj-Napoca găzduieşte expoziţia Dezmirul tradiţional şi nou în fotografii.

Expoziţia este structurată pe două părţi, prima parte cuprinzând fotografii care conturează o imagine a satului tradiţional Dezmir, fotografii realizate în cadrul unui proiect al Asociaţiei pentru Sprijinirea Dezvoltării Rurale - ASDR Dezmir.

Fotografiile vechi (înainte de cooperativizare) au fost adunate din sat, de la familii din diferite generaţii, dar şi de la "fii ai satului" care nu mai locuiesc la Dezmir, încercându-se o sensibilizare a sătenilor, mai ales a celor tineri, în legătură cu importanţa păstrării, conservării şi conservării fotografiilor vechi, care reflectă lumea satului tradiţional: cu oamenii vremii, cu costumele, evenimentele şi muncile specifice satului.

Mai mult despre fotografia în satul Dezmir puteţi citi aici.

Cu sprijinul Organizaţiei World Vision Internaţional Cluj, fotografiile strânse de la săteni au fost editate în volumul cu titlul Dezmirul tradiţional în fotografii (mai mult).

Vă invităm să aruncaţi o privire şi asupra unei selecţii de fotografii reprezentative pentru Dezmirul tradiţional.

Cubleşan Ştefan - 1918

La batoză - 1930

Şcolari - 1925

Gara Apahida - 1926

A doua parte a expoziţiei prezintă imagini recente din viaţa satului Dezmir, realizate cu ocazia unor evenimente speciale din viaţa comunităţii: evenimente legate de obiceiuri populare precum şezătoarea, vopsitul ouălor de Paşti sau Viflaim. Fotografiile oferă o imagine asupra eforturilor de reînvierea tradiţiilor specifice zonelor rurale, şi de punere în evidenţă a frumuseţilor şi valorilor satelor din aceste zone, care sunt obiectivele principale ale dezmirenilor în găsirea şi fixarea "rădăcinilor".

Vă invităm să aruncaţi o privire şi asupra unei selecţii de fotografii reprezentative pentru obiceiurile populare din Dezmirul modern.

La Târgul Agraria - 2005

Concurs de Port - 2009

La Târgul de Vară - 2009

La Târgul de Toamnă - 2009

Fotografia în satul vechi Dezmir

Situat într-o zonă pitorească, în partea de sud-vest a comunei Apahida, comună care aparţine administrativ şi la 12 km de municipiul Cluj-Napoca, satul Dezmir are un teritoriu intravilan de 120 ha şi o populaţie de 1300 persoane.

Deoarece satul este aproape de oraş, sătenii mergeau des la Cluj şi aveau cunoştinţă de moda fotografiilor. Femeile vindeau la Cluj lapte, ouă, găini, cereale şi mulţi bărbaţi lucrau la oraş.

Majoritatea fotografiilor se făceau în studiouri fotografice profesionale. Cel mai adesea, dezmirenii se duceau la un studio foto din Piaţa Mihai Viteazu din Cluj. în album apar şi câteva poze vechi (înainte de 1950), făcute în sat: poze cu şcolarii din sat, fotografii aparţinând unor familii în care existau intelectuali, fotografii cu oamenii importanţi din sat (preot, primar).

Pozele se făceau cu ocazia a diferite evenimente:

• Sărbătoarea de 10 Mai (Ziua Regelui), când tinerii se îmbrăcau de sărbătoare şi mergeau la Cluj;
• Atunci când un băiat din sat era convocat să-şi ridice ordinul de plecare în armată, el era însoţit la şedinţa foto din Cluj de tineri şi tinere din sat;
• Cu ocazia logodnei ("credinţei") a doi tineri;
• Mai rar cu ocazia nunţii, pentru că organizarea şi desfăşurarea unei nunţi era destul de complicată şi nu era timp ca tinerii să meargă la Cluj să facă poze, sau în sat nu veneau fotografi;
• Poze făcute cu ocazia serviciului militar;
• Poze făcute în timpul refugiului (al 2-lea Război Mondial), având în vedere că graniţa spre Regat era la marginea Dezmirului;
• Poze făcute pe front, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial;
• De sărbătoarea "înălţarea domnului când în sat se comemora "Ziua Eroului".
• Familiile îşi făceau poze şi atunci când capul familiei trebuia să-şi facă poză pentru legitimaţie de serviciu (în Dezmir foarte mulţi bărbaţi lucrau la CFR, satul fiind numit şi "satul ceferiştilor");
• Poze făcute la şcoală.

Doar cei mai înstăriţi îşi permiteau să-şi facă poze pentru că, spun sătenii, erau scumpe.

Tinerii făceau schimb de fotografii între ei (de obicei băiatul dădea poză, iar fata dădea batistă).

Până prin 1935 fotografiile aveau un loc de cinste în casă. Pozele din familie se lipeau (cu aluat) pe un carton şi se puneau în ramă (se zicea că sunt în icoană, fără a exista de fapt o icoană).

Aproximativ după 1935, pozele puse "în icoană" (de fapt în ramă) şi-au pierdut din importanţă şi au fost înlocuite cu icoane adevărate, sfinţite în biserică. Se mai ţineau la vedere doar puţine fotografii care se puneau în aceeaşi ramă cu icoana sfinţită. Multe poze au ajuns în diverse sertare şi nefiind păstrate corespunzător s-au deteriorat şi astfel explică sătenii "dispariţia" pozelor vechi. Sătenii care au în jur de 75-80 ani îşi amintesc că atunci când ei erau mai mici existau în casă poze cu părinţii lor şi chiar cu bunicii, dar că aceste poze s-au pierdut.

Prin 1938 a apărut moda fotografiilor mari retuşate şi chiar modificate, făcute după poze mici. Existau "meseriaşi" fotografi care veneau în sat şi împreună cu clienţii săteni stabileau cum să arate poza mare ) "tablou". Se lua ca bază de pornire o poză mică şi fotograful putea face modificări la păr, la batic, la haine etc., în funcţie de dorinţa clientului. Doar ochii şi forma feţei erau originale. De multe ori femeile îşi desenau gulerele de la bluze sau hainele care doreau să le fie ataşate la poza originală. Pozele "fabricate" astfel erau de mari dimensiuni (aprox. 25x40 cm), se puneau în rame frumoase şi se afişau pe perete, la loc de cinste în casă.

Informaţii culese de la săteni de către membrii ASDR. Extras din volumul Dezmirul tradiţional în fotografii. Ed. a 2-a, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2008.

Importanţa fotografiei etnografice

Fotografiile reunite în acest catalog înfăţişează "tipuri" de ţărani din satul Dezmir, meserii sau obiceiuri, şcoala, biserica, constituind pentru noi, cei de astăzi o sursă fabuloasă de informare. Imaginile alcătuiesc în acelaşi timp un fond important de documentare pentru etnologii şi specialiştii în antropologie vizuală interesaţi de subiect.

Gestul celor care au realizat acest album de fotografie trebuie încurajat de a merge mai departe spre o analiză profundă a vieţii şi relaţiilor stabilite în interiorul lumii satului tradiţional. Aceste fotografii şi-au depăşit funcţia lor estetică, devenind documente istorice, care pot fi valorificate şi în cadrul unor expoziţii, fiind considerate oglinda fidelă a realităţii epocii respective. Imaginilor fotografice le revine "sarcina" de a pune în valoare aspecte mai greu şi mai delicat de cercetat, anume sfera relaţiilor de familie şi rolul deţinut de fiecare membru în parte.

Înainte de a analiza şi cataloga fotografiile, acestea trebuie privite mai întâi cu ochii sufletului, fiecare imagine ascunde în spatele ei o poveste de viaţă, un moment important care trebuia imortalizat. Vizualizând aceste fotografii realizezi că pentru anumite categorii ale satului, intelectualii şi navetiştii, "mersul la fotografia Cluj" nu mai constituia un lucru deosebit, ei erau la curent cu moda de la oraş şi s-au adaptat rapid noilor modele. Această imortalizare pe hârtia fotografică era în strânsă legătură cu statutul social al celor fotografiaţi.

Importanţa acestui volum de fotografie reiese şi din faptul că acesta se constituie într-un material de analiză, iar prin unicitatea informaţiei conţinute le oferă posibilitatea etnologilor de a verifica unele informaţii de teren.

Drd. Laura Troşan, restaurator,
Muzeul Etnografic al Transilvaniei

(Din volumul Dezmirul tradiţional în fotografii. Ed. a 2-a, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2008.)