n. 10 august 1875, Săliște (Sibiu) - m. 13 august 1959, Sibiu. Profesor, istoric literar, publicist, membru de onoare al Academiei Române.
A donat bibliotecii întreaga arhivă ce cuprinde manuscrise, material documentar, precum şi o bogată corespondenţă cu importanți istorici și oameni de cultură cum ar fi : I. Bianu, I. Breazu, O. Ghibu, V. Goldiş, I. Lupaş, I. Muşlea, S. Puşcariu, N. Iorga şi mulţi alţii.
Și-a făcut studiile liceale la Sibiu, apoi, la Braşov, pregătirea universitară desăvârșind-o la Facultatea de Litere din Budapesta. În 1898, după terminarea studiilor, revine în Ardeal, unde a funcționat ca profesor suplinitor la Liceul Andrei Şaguna din Braşov. În 1903 a fost numit profesor titular al catedrelor de limba română şi limba maghiară, rămânând pe aceeaşi poziţie până în 1916. Schimbarea cursului carierei și vieții sale s-a datorat retragerii armatei române spre Moldova. Părăsește orașul o dată cu trupele române și se stabilește la Bârlad, unde s-a angajat ca profesor la Liceul Codreanu. O dată cu izbucnirea războiului și pe toată perioada acestuia, liceul s-a închis, astfel că a fost nevoit să își caute un alt loc de muncă. A reușit să se angajeze la Ministerul Instrucţiei, la secţiunea de învăţământ secundar, iar în vara anului 1917 a trecut graniţa în Basarabia. Aici a lucrat o perioadă ca profesor de limba română la Cursurile de învăţători, de la Liceul de Fete Remezova, mutându-se, ulterior, la Chișinău pentru a preda la Liceul Bogdan Petriceicu Hasdeu. O dată cu terminarea războiului, s-a întors în țară, reluându-și postul de profesor la Liceul Andrei Şaguna din Braşov.
Din 1919 și-a început activitatea politică, fiind cooptat, după Unire, ca membru în Marele Sfat al Țării. S-a remarcat și ca inițiator cultural, contribuind activ la îmbunătățirea vieții sociale și culturale a românilor din Brașov.
De-a lungul timpului a desfășurat o foarte bogată activitate publicistică, astfel că, între anii 1929 și 1938, a fost editor al revistei Țara Bârsei, dar și colaborator al revistelor Transilvania, Gazeta Transilvaniei, Societatea de mâine, Familia, Tribuna, Românul (Arad), Dreptatea (Brașov) și Gând Românesc. În cuprinsul acestor publicații pot fi regăsite numeroase articole, recenzii și creații ale lui Axente Banciu, unele semnate cu numele său, altele cu pseudonimele S. Tamba sau N. Hurlup.
În încercarea de a face cunoscute personalitățile Transilvaniei, a evocat în numeroase rânduri contribuția unor oameni de seamă precum: George Bariț, Gheorghe Bogdan-Duică, Vasile Goldiș sau Alexandru Bogdan. A colaborat la revista Societatea de mâine la rubrica „Din dicționarul greșelilor noastre de limbă și ortografie”. În direcția cultivării limbii române, dar, mai ales, în scopul evitării unor calcuri lingvistice din maghiară sau germană (întâlnite des la românii ardeleni), pot fi menționate și lucrările: Câteva spicuiri din dicționarul greșelilor noastre de limbă, Cum vorbim și cum ar trebui să vorbim românește (1913).
A publicat și un volum de poezii, intitulat Iluzie și realitate (1940), dar a tradus și din literatura maghiară, în special, din Petofi Sandor, ale cărui poezii le-a publicat în traducere în Gazeta Transilvaniei, Convorbiri Literare și în Țara Bârsei.
Axente Banciu a fost o personalitate foarte apreciată şi respectată de către contemporani. Pentru meritele sale a fost distins cu ordinele Coroana României (1923) şi Steaua României (1930). Academia Română l-a onorat în 1948, numindu-l membru de onoare. A murit la Sibiu în data de 13 august 1959.
