Paula Cotoi*
bibliotecar - Colecţii speciale
Repere biografice:
Ion Mușlea (29 septembrie 1899, Scheii Brașovului – 27 iulie 1966, Cluj) a fost al zecelea fiu al învățătorului Candid Mușlea și al Ecaterinei Mușlea, născută Pitiș. Urmează studiile liceale la Brașov, iar apoi studii universitare la Cluj, în cadrul Facultății de Litere și Filozofie. În perioada 1924-1925 se specializează în folclor la Școala Română de la Fontenay-aux-Roses, urmând simultan și cursuri de bibliografie și biblioteconomie la École Nationale des Chartes. A început să lucreze încă din perioada studenției, în anii 1919-1923 fiind angajat pe rând ca diurnist la Primăria orașului Cluj, copist la Inspectoratul Muzeelor Transilvaniei și bibliotecar la Seminarul de franceză. Reîntors de la Paris, în 1925 ocupă un post de bibliotecar ajutător la Biblioteca Universității din Cluj, unde a avansat până la poziția de director.
În 1927 obține și titlul de doctor în etnografie și folclor la Universitatea din Cluj, cu o teză de doctorat privitoare la Obiceiul junilor brașoveni. În virtutea aceleiași preocupări pentru folclor, colaborează la organizarea Muzeului Etnografic al Ardealului și militează pentru culegerea și păstrarea în bune condiții a materialului folcloric românesc. Ca rezultat al eforturilor sale, în 1930 ia ființă Arhiva de Folklor a Academiei Române, pusă sub conducerea fondatorului. În această calitate a publicat Anuarul Arhivei de Folklor, în paginile căruia, începând din 1932, apare cu regularitate Bibliografia folclorului românesc. De altfel, de-a lungul întregii cariere a avut o activitate publicistică intensă, contribuind cu materialele la Anuarul Institutului de Istorie Națională, Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, Anuarul Universității „Regele Ferdinand I”, Boabe de grîu, Convorbiri literare, Dacoromania, Melanges de I'Ecole Roumaine en France, Patria, Probleme de bibliologie, Revista de folclor, Revue internationale des etudes balkaniques, Studii de istorie literară și folclor, Transilvania, Țara Bîrsei, Viața Românească și în alte reviste de prestigiu. De asemenea, a colaborat la Bibliografia generală a etnografiei și folclorului românesc (I, 1968), iar în perioada 1928-1962, cu mici intermitențe, a fost redactor pentru partea românească la Voltekundliche Bibliographie (Berlin). A deținut funcția de director a instituției până în 1948, iar din 1949 până în 1964, a fost cercetător și ulterior șef de secție în cadrul Muzeului Limbii Române.
Activitatea la Biblioteca Universității Regele Ferdinand I.
În cadrul bibliotecii clujene, Ion Mușlea a fost inițial însărcinat cu prelucrarea publicațiilor, în calitate de bibliotecar ajutător. După doi ani de la angajare, în 1927 câștigă concursul pentru un post de bibliotecar, însă numirea în funcția respectivă se petrece abia în 1931. În acest interval, în 1928, întreprinde o călătorie de studiu în Vestul și Nordul Europei pentru a se documenta cu privire la metodele de catalogare utilizate, vizitând instituții din Budapesta, Viena, Praga, Dresda, Leipzig, Berlin, Stockholm, Helsinki, Oslo, Copenhaga, Paris și Basel. În 1934 avansează ca prim-bibliotecar, iar după pensionarea lui Eugen Barbul, în octombrie 1935, este numit director cu delegație, pentru ca începând din 1 aprilie 1936 să devină director general, prin Înaltul Decret Regal nr. 839/1936. În mandatul său, preluat după marea criză economică, a fost nevoit să facă față celui de-Al Doilea Război Mondial, retragerii Universității la Sibiu și întoarcerii la Cluj, ideologiilor extremiste, schimbărilor regimurilor politice. Rapoartele bibliotecii publicate în Anuarul Universității din Cluj din respectiva perioadă reflectă inițiativele și eforturile lui Ion Mușlea de a continua dezvoltarea colecțiilor, a instrumentelor de evidență și a serviciilor pentru utilizatori, cu un accent pronunțat pe cercetare și profilarea mai clară a caracterului universitar al bibliotecii.
După ce Eugen Barbul a reușit să constituie un generos fond de publicații și de surse istorice românești, noul director a trudit la idealul de a transforma biblioteca clujeană într-o bibliotecă a Transilvaniei, o resursă a cercetării trecutului ardelean, vizând completarea fondurilor cu material maghiar. Pe lângă cumpărături și schimburi, colecțiile au fost îmbogățite în continuare de prețioase donații, precum cea a fraţilor Liviu şi Iulian Marţian, a lui Francisc Hossu-Longin și Amos Frâncu, iar mai târziu cea a Catincăi Bârseanu sau cea a lui Alexandru Lapedatu. Substanțial a fost și materialul intrat în depozitul legat, Ion Mușlea dedicând o grijă aparte acestui fond și subliniind constant funcția de patrimonializare a colecției respective. Războiul a adus dificultăți în privința noilor achiziții, a întrerupt contactele cu instituțiile cu care existau schimburi de publicații, iar dubletele exemplarele legale au încetat a mai fi primite. În acest context, donațiile și colaborările inițiate de Ion Mușlea cu alte instituții au jucat un rol esențial. De pildă, în perioada refugiului la Sibiu, au existat strânse relații cu Biblioteca Centrală a Astrei și cu Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu.
Pentru evidențierea, păstrarea în siguranță și valorificarea acestor fonduri, activitatea de catalogare a fost susținută intens. A fost continuat catalogul alfabetic și cel pe materii, iar din primăvara anului 1936 au fost demarate pregătirile în vederea întocmirii unui catalog topografic, activitate desfășurată cu ajutorul unor studenți-practicanți, aleși prin concurs și plătiți de Rectorat. Întrucât catalogul pe materii nu era direct accesibil cititorilor, în 1936 s-a organizat și Biroul de informații, menit să acorde asistență de specialitate cercetătorilor și profesorilor, pe baza respectivului catalog. De asemenea, începe întocmirea unui catalog pe fișe (aranjate alfabetic) a materialului intrat ca exemplare legale și, nu în ultimul rând, este realizat un catalog sistematic al incunabulelor, cu identificări mai precise, cu ocazia alcătuirii unei evidențe pentru Gesamtkatalog der Wiegendrucke. Colecția hărților a fost reorganizată, ocazie cu care s-a îmbunătățit și completat și catalogul materialelor cartografice. Refugiul la Sibiu a impus reorganizarea tuturor serviciilor, reinventarierea, recatalogarea și recotarea publicațiilor evacuate, căci colecția nu mai avea unitatea anterioară. În plus, în contrapartidă pentru accesul la fondurile Bibliotecii Astra, bibliotecarii Universității au contribuit la prelucrarea publicațiilor instituției partenere. Deopotrivă, a fost avută în vedere calitatea acestor instrumente, aducerea lor la zi în manieră profesionistă, astfel încât din anul 1938 au fost introduse fișele de catalog de format internațional, după modelul celor utilizate la Biblioteca Congresului, și au fost elaborate instrucțiuni de catalogare.
De o atenție substanțială s-a bucurat și așa-numita „Arhivă istorică”, reunind colecțiile de documente ale Societății Muzeului Ardelean și pe cele ale Bibliotecii Universității, provenite din cumpărături, donații sau depuneri. Din 1935, aceasta a fost administrată de un funcționar al bibliotecii alături de un arhivar detașat de la Arhivele Statului din Cluj. Urmând o serie de propuneri ale direcțiunii, au fost introduse proceduri privind consultarea materialelor, s-a întocmit lista colecțiilor cu indicarea provenienței, a situației și dimensiunilor lor, o schiță topografică a Arhivei, mijloace de orientare: cataloage, inventare, registre, indici. De asemenea, unele colecții au fost mutate sau reorganizate, a fost amenajat spațiul pentru creșterea colecțiilor, iar o serie de documente deteriorate au beneficiat de restaurare.
Protejarea colecțiilor și mai ales a fondurile de patrimoniu a constituit una din principalele preocupări ale mandatului lui Ion Mușlea. Dacă în primii ani, lucrările la infrastructură au vizat modernizarea spațiilor și eficientizarea activității (montarea unui ascensor pentru cărți, montarea iluminatului electric în depozite, adăugarea de rafturi, îmbunătățirea instalației de încălzire centrală etc.), în condițiile apariției primelor semne ce prevesteau conflagrația mondială amenajarea unui adăpost la subsol pentru ascunderea colecţiilor preţioase în caz de pericol a devenit esențială. Încă din toamna anului 1938 s-a demarat selectarea și împachetarea materialului ce trebuia protejat cu prioritate. De asemenea, au fost completate instalațiile pentru stingerea incendiilor și au fost inițiate măsuri pentru adăpostirea personalului: lucrări de consolidare a unui coridor de la subsol menit să devină adăpost, dotarea cu un aparat de oxigenare și trusă medicală. Evacuarea la Sibiu, în contextul Dictatului de la Viena, a implicat eforturi subsecvente de păstrare și transportare a fondurilor în siguranță, apoi de asigurare a accesului publicului la acestea și, în continuare, de achiziție a unui spațiu în care să poată fi adăpostite. În 1944, materialele cele mai valoroase și publicațiile care erau cel mai dificil de înlocuit au fost transportate în diferite localități din jurul Sibiului, iar ulterior lăzile cu documente de arhivă au fost adăpostite tocmai la Râmnicu Vâlcea, fiind readuse la Sibiu în octombrie-noiembrie 1944. Între timp la Cluj, biblioteca Universității unificată cu biblioteca Societății Muzeului Ardelean a rămas sub conducerea lui Valentiny Antal, urmat de Herepey Arpad din 1942, Monoki Istvan, iar din 1945 și Victor Cheresteșiu.
Nu doar soarta cărților, ci și cea a angajaților l-a interesat pe Ion Mușlea, care s-a îngrijit constant de statutul și remunerarea lor, luptând pentru încadrarea corespunzătoare a personalului de specialitate, asigurarea de fonduri pentru mutarea la Sibiu și înapoi la Cluj, obținerea unor reduceri pentru bibliotecari în anii războiului, prin apeluri la firmele din Sibiu, iar în 1944 evacuarea membrilor familiilor personalului în comunele din jurul Sibiului.
Pregătirea întoarcerii de la Sibiu a început în toamna anului 1944, când Ion Mușlea a făcut o vizită la Cluj, pentru ca în iunie 1945 Biblioteca să fie invitată să-și trimită delegații pentru preluarea instituției-surori din Cluj. După revenire, Ion Mușlea a continuat să dețină funcția de director pentru mai bine de doi ani. În iulie 1948, era publicat în Monitorul Oficial un „tablou de propunere a personalului administrativ, tehnic și de serviciul dela Universitatea V. Babeș”, ca director al Bibliotecii Universitare Cluj fiind avansat numele lui Traian Mitrofanovici.
Publicații (selecție din domeniul biblioteconomiei și istoriei cărții):
„Viața și opera doctorului Vasile Popp (1789-1842)”, în Anuarul Institutului de istorie națională, V, 1928, pp. 86-158.
„Biblioteca Universității din Cluj”, în Boabe de grâu, I, nr. 5, 1930, pp. 1-18.
Contribuțiuni la cunoașterea bibliotecilor românești ale orașelor din Transilvania (până la Unire), Cluj: Cartea Românească, 1935.
„Din istoria tipografiei, editurii și librăriei românești în Ardeal (1830-1918)”, în Gând românesc, 7 (1939), pp. 415-423.
„Xilogravurile țăranilor români din Ardeal”, în Artă și tehnică grafică. Buletinul Imprimeriilor statului, caietul 8, 1939, iunie-septembrie, pp. 35-56.
„Pâinea pruncilor (Bălgrad 1702). Din istoria unei cărți vechi românești”, în Omagiu lui Ioan Lupaş la împlinirea vîrstei de 60 de ani, august 1940, București, 1941, pp. 617-631.
„Patru veacuri de la tipărirea întâiei cărți românești”, în Transilvania, 75 (1944), pp. 486-487.
„Manuscrisele românești din Biblioteca centrală de la Blaj”, în Transilvania, 75 (1944), pp. 877-879.
„Biblioteca Universității clujene în anii 1919-1940”, în Transilvania, 76 (1945), pp. 32-49.
„Calendarele lui Barițiu (1852-1865) cu documente inedite privitoare la editarea, tipărirea și difuzarea lor”, în Studii și cercetări de bibliografie, 2 (1957), pp. 255-261.
Postume:
„Date noi privitoare la cunoașterea bibliotecilor românești ale orașelor din Transilvania”, în Probleme de bibliologie, II, București, Comitetul de Stat pentru Cultură și artă, Consiliul așezămintelor Culturale, Biblioteca activistului cultural, 1967, pp. 119-139.
„Lucian Blaga – bibliotecar (fapte, amintiri, mărturisiri)”, în Steaua, (1969), nr. 5, pp. 5-10.
Ion Mușlea, Bibliografia folclorului românesc – 1930-1955, Ediție și cuvânt înainte de Iordan Datcu. București, Editura Saeculum I. O., 2003.
Bibliografie:
Győrfi Dénes: Bibliotheca Universitatis Claudiopolitanae. Evoluția instituțională și practici ale lecturii în Clujul universitar, Cluj: Argonaut, 2019.
Ion Mușlea, „Biblioteca Universității din Cluj”, în Boabe de grâu, I, nr. 5, 1930, pp. 1-18
Idem, „Biblioteca Universității clujene în anii 1919-1940”, în Transilvania, 76 (1945), pp. 32-49.
Anuarul Universității Regele Ferdinand I. Cluj: 1935-1936, 1936-1937, 1937-1938, 1938-1939, Cluj, 1937-1940.
Anuarul Universității Regele Ferdinand I. Cluj-Sibiu: în al doilea an de refugiu 1941-1942, Sibiu, 1943.
Autorii își asumă responsabilitatea pentru corectitudinea informaţiilor şi pentru opiniile exprimate în articolele trimise spre publicare.
* Email: paulacotoi@gmail.com
