Ghizela Cosma, Din istoria Clujului la feminin: crochiuri biografice (Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2019), 268 p.

Recenzie de Anca Ioana Docolin*

bibliotecar, Compartimentul Bibliografic
Biblioteca Județeană „Octavian Goga” Cluj

bb-nr8-9-2022-articol7-foto1.jpg

Apariție editorială de certă valoare documentară, volumul „Din istoria Clujului la feminin: crochiuri biografice”, semnat de Ghizela Cosma și tipărit la prestigioasa editură clujeană Casa Cărții de Știință în anul 2019, reprezintă una dintre inițiativele Bibliotecii Județene „Octavian Goga” Cluj de promovare a istoriei locale. Așa cum însăși autoarea acestuia precizează: „volumul de față […] se înscrie în eforturile constante ale acesteia de a aduce comunitatea clujeană mai aproape de istoria sa și a orașului nostru”.1

Autoarea, bibliograf în cadrul Compartimentului Bibliografic al Bibliotecii Județene Cluj, pasionată de istoria locală și preocupată de mișcarea feministă din perioada interbelică, pune în lumină, prin publicarea acestui volum, dinamica mișcării feminine clujene ilustrată prin reconstituirea unor biografii ale unor doamne de altădată ale Clujului. Rezultatul acestui demers caracterizat prin rigoarea și disciplina cercetării este un material de referință care propune o serie de „portrete ale unor clujence, native sau nu, dar care au trăit în Cluj o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp, câștigându-și notorietatea prin activitatea lor socială, profesională sau prin talent”2.

Dintre elitele feminine ale comunității locale, autoarea selectează, după criterii justificate, care iau în considerare factori ce țin de diversitatea etnică, profesională și socială, biografii ale unor clujence care s-au remarcat în diverse domenii: mecenat, activism social, politic, educație și știință, medicină și avocatură, artele spectacolului, literatură și artă.

Propunându-și să „ofere o imagine a excepționalului feminin clujean în epocă”, autoarea reușește să creioneze și să aducă în actualitate aceste figuri ale feminismului clujean din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și până după cel de al doilea război mondial. Viața și activitatea acestora este bine documentată, cu detalii biografice și aspecte particulare mai mult sau mai puțin cunoscute, dar care pun în evidență importanța fiecăreia dintre ele.

Provenite din familii cu un anumit statut social, unele chiar aristocrate, crescute și educate într-o societate distinsă, aceste femei remarcabile au avut în comun educația aleasă, preocuparea pentru literatură și artă și cunoașterea limbilor străine de circulație în epocă, făcându-și, astfel, simțită prezența în lumea literată și artistică a orașului. Autoarea alege să deschidă această serie de medalioane biografice cu prezentarea notabilei activități de mecenat a contestei Wass Otilia, care și-a lăsat prin testament casa din Piața Centrală, nr.10 din Cluj, mobilierul și valoroasele obiecte de colecție Societății Muzeului Ardelean, vasta sa bibliotecă Colegiului Reformat Kún din Orăștie, iar moșia de la Pățalul Mare a lăsat-o Institutului de fete Szeretetház.

Implicarea în activități umanitare și caritabile în cadrul societăților de binefacere maghiare și românești a adus în prim plan lidere ale mișcărilor feminine din Ardeal: Ana Popp de Lemeni, prima președintă a Reuniunii „Sfânta Maria” a Femeilor Române Greco-Catolice din Cluj, la conducerea căreia îi urmează Livia Boilă, nepoata de soră a lui Iuliu Maniu și soția profesorului universitar și omului politic Romul Boilă, care a fost desemnată și președinta Uniunii Mariane a Femeilor Române Unite, distinsă de către Sanctitatea Sa Papa de la Roma cu decorația „Pro Ecclesia et Pontifice”; baroana Szilvassy Karola, animatoare a vieții culturale clujene, președinta Societății Femeilor Reformate, infirmieră voluntară decorată cu ordinul Elisabeta clasa I; Olivia Deleu, soția avocatului Victor Deleu, fost primar al Clujului (1932-1933), care a desfășurat o activitate remarcabilă în cadrul Societății de Binefacere „Caritatea”; baroana Bethlen Paula, președinta Societății Misiunii Sociale din Cluj, cu rol determinant în Societatea Femeilor Catolice din Transilvania; Livia Deciu, directoare a Școlii Normale de Învățătoare din Cluj, delegată la Adunarea Națională de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918 din partea Preparandiei Greco-Catolice din Gherla, aleasă în Consiliul local al municipiului Cluj pe lista Partidului Național Țărănesc în 1930; Sidonia Docan, secretară a Sfatului Național Român din Cluj (1918-1919), delegată la Adunarea Națională de la Alba-Iulia din partea Reuniunii „Sfânta Maria” a Femeilor Române din Cluj, inspectoare a Ministerului de Ocrotiri Sociale și inițiatoarea Filialei Cluj a Crucii Roșii Române; Sofia Meteș, președinta Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române, Filiala Cluj. Activitatea acestor figuri feminine importante în domeniul activismului social și civic clujean a fost strâns legată de evoluția societăților de femei din Cluj: Reuniunea „Sfânta Maria” a Femeilor Române Greco-Catolice din Cluj, Uniunea Mariană a Femeilor Române Unite, Societatea Femeilor Reformate, Societatea de Binefacere „Caritatea”, Societatea Femeilor Catolice din Transilvania și Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române din Cluj.

Întrucât, în epoca la care face referire autoarea, evoluția societății a deschis noi perspective statutului femeii, profesia în care s-au regăsit multe dintre acestea a fost cea de profesor, având posibilitatea ca această carieră să fie exercitată chiar și la nivel universitar. Din pleiada de femei care au avut cariere universitare impresionante și importante realizări profesionale în domeniul educației fac parte: Antonina de Gerando, directoarea Școlii Superioare de Fete din Cluj, „a cărei viață s-a împletit și identificat cu viața instituției pe care a condus-o” încât școala însăși a fost cunoscută ca Dezserándó; Aurelia Pipoș, directoarea Internatului de fete „Regina Maria” din Cluj, inspectoare a școlilor de fete minoritare din Ardeal și Banat; Lucia Bologa, sora marelui filolog și lingvist Sextil Pușcariu și mama celebrului medic Valeriu Bologa, care a condus Institutul Surorilor de Ocrotire din Cluj, prima școală cu acest profil din România; Constanța Bogdan-Duică, reprezentanta Ardealului în Comitetul Asociației Pedagogice a Învățătoarelor de la Școalele cu copii mici din România, de la București, figură reprezentativă pentru învățământul preșcolar interbelic; Xántus Aranka, profesoară la Institutul Romano-Catolic de Fete Marianum din Cluj și prolifică autoare de manuale școlare de geografie; Ana Voileanu-Nicoară, absolventă a Academiei de Muzică din Viena, printre primii profesori ai Conservatorului de Muzică din Cluj; Dienes-Götz Irén Júlia, doctor în chimie, șef de lucrări la Institutul Farmaceutic din Cluj și conferențiar la Facultatea de Medicină.

Elena Negru, prima femeie din România care a primit titlul de conferențiar universitar pediatru, doctor în medicină și chirurgie, Raluca Ripan, cunoscută chimistă, profesor la Facultatea de Științe a Universității din Cluj, decan al Facultății de Chimie și sigura femeie rector al Universității „V. Babeș” (1952-1956), și Kol Erzsébet, cercetătoare de renume mondial, fondatoare a criobiologiei, sunt alte câteva nume celebre, deschizătoare de drumuri în domeniile lor de activitate.

Evoluțiile din plan educational și deschiderea universităților și pentru femei au determinat apariția unor pioniere în medicină (Kárpáti Gizella, prima femeie care a obținut diploma de medic la Facultatea de Medicină din Cluj, sau Alma Mohora-Popovici, prima femeie medic stomatolog din România, directoarea Clinicii de Chirurgie Maxilo-Facială din Cluj) și avocatură (Elena Bratu, prima avocată cu drept de liberă practică, membră a Baroului Cluj).

Seria evocărilor continuă cu nume sonore, dedicate artelor spectacolului: actrița Olimpia Bârsan, căreia, după spusele lui Onisifor Ghibu „i-a fost dat să spuie primele vorbe românești pe scena celor dintâi teatre din provinciile desrobite, la Chișinău, mai întâiu, apoi la Cluj”; Poór Lili, actriță a Teatrului din Cluj timp de peste 50 de ani; Veturia Ghibu, pianista care, în 1925, la invitația Reginei Maria a susținut un recital la Palat, acompaniată fiind de George Enescu; Aca de Barbu, prim solistă a Operei din Cluj; Nóra Tessitori, expertă în arta recitării; Szentimrei Zsizsi, celebră interpretă maghiară de cântece populare; Ana Rózsa Vasiliu, soprană de excepție, angajată a Operei din Milano, a Teatrului Metropolitan din New York și a Operei Române din Cluj.

Deși nu au devenit nume foarte cunoscute în literatura română sau maghiară, autoarea acestui volum alege să se oprească și asupra vieții și activității literare ale scriitoarelor: Wesselényi Polixéna, autoarea primului jurnal de călătorie redactat și publicat în limba maghiară de o femeie, Szentmihályi Szabó Mária, romanicieră maghiară cu o activitate literară prolifică, Maria Kasterska Sergescu, scriitoare și jurnalistă de origine poloneză, Sanda I. Mateiu, prima româncă studentă în teologie, fondatoarea primei reviste pentru femei în limba română apărute la Cluj, revista „Lumina femeii”, coautoare a unuia dintre primele manuale de limbă engleză pentru copii, English Book for Children in Romania, publicat la Cluj în 1922, Florica Ciura-Ștefănescu poetă și actriță a Teatrului Național din Cluj. De remarcat sunt destinele tragice a două dintre scriitoarele evocate. Primul este cel al Petronelei Negoșanu, deținută în închisorile comuniste, condamnată pentru „agitație publică” fiindcă în posesia sa fuseseră găsite poezii ale lui Ion Caraion și un eseu în manuscris, „Valul roșu”, care oglindea soarta elitei intelectuale românești și pe care intenționa să-l trimită la Radio France. Cel de al doilea, de un dramatism cutremurător, este cel al evreicei Olga Lengyel, deportată cu soțul, părinții și copiii în lagărul de la Auschwitz, ea fiind singura supraviețuitoare, autoare a romanul autobiografic Cuptoarele lui Hitler.

Reprezentante ale artelor vizuale, pictorițele Berde Dóczy Amália și Letiția Munteanu, dar și Szábo Vera, „prima maestră în sculptura caricaturală, pionieră a genului în Transilvania”, ale căror lucrări au putut fi admirate de publicul clujean, întregesc pleiada de personaje feminine care și-au urmat destinul creator, „lăsând urme mai puțin evidente sau evidențiate, […] care au ieșit din anonimat și au devenit vizibile, […] care s-au ridicat deasupra mulțimii tăcute, făcându-se cunoscute comunității, prin activitatea lor civică sau profesională.”

Existența, în finalul volumului, a unei liste a ilustrațiilor, cu proveniența reproducerilor, a unei bogate bibliografii selective și a unui index de nume certifică profesionalismul și seriozitatea cercetării și documentării, pe care autoarea le-a realizat consultând alte materiale de referință, publicații periodice, documente de arhivă și lucrări de memorialistică.

______________________________

Autorii își asumă responsabilitatea pentru corectitudinea informaţiilor şi pentru opiniile exprimate în articolele trimise spre publicare.

* Email: anca.docolin[at]bjc.ro

1 Ghizela Cosma, Din istoria Clujului la feminin : crochiuri biografice, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2019, p.7.

2 Ibidem